Transport subsidy appeals rejected; partial award for student transport service upheld.

Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Vrancea, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii U.A.T. Judeţul Vrancea şi Consiliul Judeţean Vrancea, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 21.443 RON, actualizată cu indicele de inflaţie, cu titlu de pretenţii, reprezentând subvenţia serviciilor de transport gratuit prestate de reclamantă elevilor, în luna februarie 2021, respectiv contravaloarea serviciilor de transport elevi din luna respectivă pe care l-a efectuat în conformitate cu art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 republicată.

La termenul de la 16 iunie 2022, Tribunalul Vrancea – secţia a II-a Civilă a apreciat că este competent în soluţionarea litigiului, iar la termenul de la 22 septembrie 2022 a calificat cererea ca fiind litigiu civil, iar nu de contencios administrativ. A reţinut că excepţia privind necompetenţa materială a instanţei invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea a rămas fără obiect.

Prin sentinţa civilă nr. 397 din 6 octombrie 2022, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a obligat U.A.T. Judeţul Vrancea la plata către reclamantă a sumei datorate cu titlu de subvenţionare a serviciilor de transport gratuit pentru perioada 24-26 februarie 2021 şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta A. S.R.L. şi pârâţii U.A.T. Judeţul Vrancea şi Consiliul Judeţean Vrancea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea de şedinţă din 23 februarie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi - secţiei a II-a Civilă sub nr. x/2022*.

Prin decizia nr. 161/2023 din 18 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă a respins ca nefondate apelurile declarate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta A. S.R.L. şi pârâţii Consiliul Judeţean Vrancea şi U.A.T. Judeţul Vrancea.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamanta A. S.R.L. a solicitat casarea în parte a deciziei atacate, respectiv în ceea ce priveşte respingerea apelului său, invocând, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Menţionează că a prestat servicii de transport pe tot parcursul lunii februarie 2021 în temeiul contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public de persoane nr. x din 21 decembrie 2013, a actului adiţional nr. x din 1 iulie 2019, al prevederilor art. 66 alin. (1) din O.U.G. nr. 70/2020 şi al contractului de delegare a gestiunii serviciului de transport public de persoane nr. 3594 din 24 februarie 2021. Precizează că a continuat să presteze serviciul de transport, incluzând şi transportul public gratuit al elevilor, în perioada 3 decembrie 2019 – 24 februarie 2021 pe traseul 038 Focşani – Milcovul – Gologanu, şi că în luna noiembrie 2020 a participat, împreună cu alţi transportatori, la o întâlnire în cadrul căreia preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea le-a pus în vedere obligaţia de a asigura transportul gratuit.

Recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel nu a analizat argumentele prezentate mai sus şi nu a verificat dacă a intervenit prelungirea ope legis a contractului de delegare a gestiunii, în condiţiile în care semnarea unui nou contract la 24 februarie 2021 a avut numai scopul de a asigura un instrumentum. În opinia aceleiaşi părţi, curtea de apel nu a avut în vedere că prelungirea prin efectul legii este prevăzută şi de Regulamentul CE nr. 1370/2007. Susţine că nu au fost analizate nici susţinerile potrivit cărora prelungirea legală a intervenit la 14 mai 2020, în urma publicării O.U.G. nr. 70/2020. Afirmă că instanţa de apel nu a analizat nici criticile din apel prin care reclamanta a arătat că a invocat la fond dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi apreciază că au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Autoarea căii de atac invocă şi aplicarea greşită a normelor de drept materiale edictate de art. X din O.U.G. nr. 51/2019, art. 66 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 70/2020 şi de Regulamentul CE nr. 1370/2007, în sensul că instanţa de apel nu a observat că prin aceste acte normative se urmărea asigurarea continuităţii serviciului de transport şi nici că legiuitorul s-a subrogat autorităţilor locale în ceea ce priveşte încheierea contractelor pentru acoperirea intervalului până la 31 decembrie 2021. Consideră că pârâtul Consiliul Judeţean Vrancea a fost în culpă, aspect dovedit de înscrisurile de la dosar, întrucât s-a conformat cu întârziere obligaţiei legale de a încheia contractul pentru perioada mai 2020 – 31 decembrie 2021. Susţine că instanţa de apel a ignorat obligaţia legală ce îi revenea reclamantei prin Programul de transport judeţean şi potrivit licenţei valabile la momentul publicării O.U.G. nr. 70/2020 de a asigura continuitatea serviciului de transport şi nu a ţinut cont de faptul că această obligaţie a fost îndeplinită. De asemenea, susţine aceeaşi parte, curtea de apel ar fi trebuit să ţină seama de dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 226/2020, prin care se statua că elevii beneficiază de gratuitate la transport pe tot parcursul anului calendaristic, şi nu numai pentru zilele de şcoală. Menţionează că pârâţii nu au dovedit că reclamanta nu ar fi asigurat serviciul de transport pe traseul şi pe perioada pentru care a solicitat plata subvenţiei.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Vrancea şi U.A.T. Judeţul Vrancea au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorii căii de atac arată că în mod greşit curtea de apel a respins apelul formulat de aceştia şi a menţinut soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată şi de obligare a pârâţilor la plata subvenţiei aferente perioadei 24-26 februarie 2021, pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă (adeverinţe ce atestau calitatea de elev şi abonamentele aferente lunii februarie), chiar dacă reclamanta nu a dovedit că a prestat efectiv serviciul de transport pentru fiecare elev în parte. Apreciază că au fost aplicate greşit prevederile art. 84 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, art. 17 şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 92/2007 a serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ teritoriale şi art. 22 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice. Arată că este greşită statuarea curţii de apel în sensul că normele în vigoare în luna februarie 2021 nu prevedeau obligaţia operatorului de transport de a demonstra că serviciul a fost prestat efectiv deoarece potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul nr. 131/2019 Cap. 9 art. 9.1, 9.4 şi 9.5, în vederea decontării, operatorul trebuie să transmită ataşat facturii fiscale documentaţia justificativă prevăzută de lege.

Recurenţii-pârâţi afirmă că instanţa de apel a ignorat faptul că art. 84 alin. (3)4 din Legea nr. 1/2011, care reglementa obligaţia operatorului de transport de a emite abonamente, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 15/2020, şi că dispoziţiile aplicabile erau cele ale art. 84 alin. (1)2 din Legea nr. 1/2011 şi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 92/2007. Consideră că reclamanta nu ştie câţi elevi a transportat, aspect dovedit de cele consemnate în încheierea de şedinţă de la 3 mai 2023, că pretenţiile acesteia nu sunt justificate nici măcar pentru perioada 24-26 februarie 2021 şi că valoare acestor pretenţii pentru aceste 3 zile nu poate fi calculată în lipsa documentelor justificative.

Recurenţii-pârâţi au indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de recurenţii-pârâţi.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la excepţia nulităţii recursului formulat de recurenţii-pârâţi, invocată de recurenta-reclamantă prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge întrucât prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., cu titlu prealabil, instanţa supremă constată că argumentele prin care autoarea căii de atac invocă lipsa analizei de către instanţa de apel a anumitor susţineri şi nerespectarea exigenţelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., şi nu a pct. 5, indicat în motivele de recurs.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care se susţine că nu a fost analizat motivul de apel prin care s-a arătat că tribunalul nu a reţinut ca temei al cererii de chemare în judecată art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 deoarece instanţa a menţionat că acesta este singurul temei al cererii de chemare în judecată, motiv pentru care pretenţiile solicitate au fost analizate din perspectiva unui raport juridic contractual.

Mai mult decât atât, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 226/2020, pe care le-a interpretat în mod coroborat cu cele ale art. 66 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative.

De asemenea, vor fi înlăturate criticile prin care autoarea căii de atac arată că instanţa de apel nu a analizat prelungirea ope legis a contractului de transport deoarece, ca urmare a analizei prevederilor legale şi a înscrisurilor depuse la dosar, curtea de apel a reţinut că între reclamantă şi pârâţi s-a încheiat un contract de delegare a gestiunii serviciului public de transport persoane începând cu 24 februarie 2021. A mai reţinut instanţa de apel că reclamanta nu avea dreptul la acordarea subvenţiei solicitate în lipsa încheierii contractului conform art. 66 alin. (2) din O.U.G. nr. 70/2020, chiar dacă licenţa de transport ar fi fost prelungită.

Instanţa supremă observă că nemulţumirea părţii faţă de modul în care curtea de apel a aplicat dispoziţiile legale la situaţia de fapt nu poate constitui un motiv de reformare a hotărârii atacate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când au fost încălcate sau greşit aplicate normele de drept material.

Înalta Curte va respinge criticile prin care recurenta-reclamantă susţine că nu s-a reţinut că deţinea o licenţă de transport valabilă deoarece curtea de apel a constatat că părţile nu au contestat aspectul prelungirii licenţei de transport.

Instanţa supremă nu va analiza susţinerile autoarei căii de atac referitoare la prelungirea ope legis a contractului de delegare, precum şi la decontarea serviciului de transport pentru toate zilele lunii februarie deoarece aceste aspecte sunt invocate omisso medio, fără a fi fost supuse în prealabil analizei instanţei de apel.

De asemenea, Înalta Curte nu va analiza susţinerile privind o eventuală culpă a pârâţilor în procesul de aprobare şi de semnare a noului contract de delegare şi nici pe cele referitoare la prestarea efectivă a serviciilor de transport deoarece în calea extraordinară de atac a recursului nu se poate aprecia asupra modului în care instanţele devolutive au interpretat probele şi au stabilit situaţia de fapt. Instanţa de recurs nu poate analiza aspecte de netemeinicie, ci examinează criticile de nelegalitate, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Vrancea şi U.A.T. Judeţul Vrancea, instanţa supremă va înlătura criticile prin care autorii căii de atac arată că în lipsa depunerii unor documente care să ateste prestarea serviciului de transport pentru fiecare elev în parte, soluţia de respingere a apelului nu este corectă.

Contrar celor afirmate de recurenţii-pârâţi, curtea de apel nu a aplicat greşit normele de drept material edictate de art. 84 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 deoarece soluţia instanţei s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 84 alin. (1)1 şi 12 din actul normativ menţionat, şi nu pe prevederile despre care autorii demersului judiciar susţin că au fost abrogate, respectiv art. 84 alin. (3)4. De asemenea, curtea de apel, în virtutea rolului său devolutiv, prin analiza probelor de la dosar (contract, factură) şi cu aplicarea corectă a textelor de lege incidente, a constatat că pretenţiile reclamantei sunt dovedite pentru intervalul 24-26 februarie 2021.

Instanţa supremă reţine că recursul nu are în vedere o nouă devoluţiune a situaţiei de fapt astfel că nu pot fi reevaluate aspectele legate de proba pretenţiilor cerute prin cererea de chemare în judecată şi admise în parte de tribunal.

Nu vor fi analizate criticile referitoare la decontarea serviciului de transport conform dispoziţiilor Ordinului nr. 131/2019 privind documentele standard şi contractul-cadru care vor fi utilizate în cadrul procedurilor de delegare a gestiunii serviciului public de transport de persoane în unităţile administrativ-teritoriale, realizat cu autobuze, troleibuze şi/sau tramvaie deoarece aceste aspecte sunt invocate omisso medio, fără a fi fost supuse în prealabil analizei instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi de recurenţii-pârâţi Consiliul Judeţean Vrancea şi U.A.T. Judeţul Vrancea împotriva deciziei nr. 161/2023 din 18 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurenţii-pârâţi, invocată de recurenta-reclamantă.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi de recurenţii-pârâţi CONSILIUL JUDEŢEAN VRANCEA şi U.A.T. JUDETUL VRANCEA împotriva deciziei nr. 161/2023 din 18 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 ianuarie 2024.