Negative conflict of jurisdiction over precautionary seizure: ex officio declination barred for unchallenged relative territorial competence

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2023 pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.. S.R.L. înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau/şi imobile ale debitoarei aflate în posesia acesteia, până la concurenţa debitului în cuantum de 300.000 RON.

Tribunalul Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 191/2023 din 11 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bacău a reţinut că a fost învestit cu soluţionarea unei cereri de instituire sechestru asigurător grefată pe o cerere de pretenţii de drept comun, între doi profesionişti. A mai reţinut că reclamanta are sediul în Municipiul Bacău, iar pârâta are sediul în Municipiul Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Raportat la art. 107 din C. proc. civ., Tribunalul Bacău a apreciat că revine Tribunalului Bistriţa-Năsăud competenţa de soluţionare a cauzei.

Instanţa a constatat că reclamanta a invocat în sprijinul competenţei Tribunalului Bacău art. 113 din C. proc. civ. coroborat cu art. 1494 alin. (1) din C. civ. şi Decizia C-249/16 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Deşi reclamanta nu a indicat expres care punct de la art. 113 alin. (1) din C. proc. civ. a fost avut în vedere pentru determinarea competenţei, singurul care teoretic ar putea determina o altă competenţă ar fi art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Numai că la analiza acestui text de lege se constată că este folosită expresia "locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei". Or, în cazul de faţă nu există un contract. Este vorba despre relaţii comerciale între profesionişti materializate prin facturi fiscale, dar care nu reprezintă contract în sensul cerut de art. 113 din C. proc. civ.

Prin urmare, Tribunalul Bacău a reţinut că acest text de lege nu are aplicabilitate în cauză.

Art. 1494 alin. (1) din C. civ. clarifică noţiunea de locul plăţii, însă nu se poate aplica art. 113 în cauză pentru motivul că nu există un contract. Nici hotărârea pronunţată în cauza C-249/16 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu are aplicabilitate în cauză, deoarece se referă strict la relaţiile dintre instituţii de credit şi codebitori solidari. Este vorba despre un specific al acestor relaţii şi nu se pot extrapola argumentele într-o cauză cu doi profesionişti.

Pentru aceste argumente, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud prin raportare la sediul pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 1/2024 din 12 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, invocată din oficiu; s-a declinat în favoarea Tribunalului Bacău competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "instituire sechestru asigurător", formulată de creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. – Filiala Bistriţa, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud, s-a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea acestei sentinţe, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei sesizate iniţial nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 din C. proc. civ.. În acest context, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud a constatat că pe rolul Tribunalului Bacău, a fost înregistrată, la data de 7 august 2023, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. – Filiala Bistriţa, obiect al dosarului nr. x/2023, cu termen de judecată la 5 februarie 2024, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON, achitată de reclamantă la data de 25.01.2022, cu titlu de avans, în baza facturii nr. x/25.01.2022, precum şi la plata dobânzii legale aferente facturilor nr. x/05.10.2022, nr. y/28.01.2022 şi nr. 288/25.01.2022.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 22 ianuarie 2024.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) din C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2023 pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.. S.R.L. înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau/şi imobile ale debitoarei aflate în posesia acesteia, până la concurenţa debitului în cuantum de 300.000 RON.

Conform dispoziţiilor art. 953 alin. (1) din C. proc. civ., "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată (...)".

Potrivit art. 954 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care este competentă să judece procesul în primă instanţă".

Prin urmare, competenţa materială este determinată de instanţa care este competentă să judece fondului dreptului.

Cum reclamanta A. S.R.L. a introdus acţiunea având ca obiect pretenţii pe rolul Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, acţiune care a format obiectul dosarului nr. x/2023, cu prim termen de judecată la data de 05.02.2024, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 RON, achitată de reclamantă la data de 25.01.2022, cu titlu de avans, în baza facturii nr. x/25.01.2022 şi la plata dobânzii legale aferente facturilor nr. x/05.10.2022, nr. y/28.01.2022 şi nr. 288/25.01.2022, rezultă că aceasta este instanţa competentă să judece şi sechestrul asigurător.

Înalta Curte mai reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 130 din C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc competenţa teritorială de drept comun în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Or, competenţa teritorială relativă este una de ordine privată, conform prevederilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Aşadar, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită de reclamant nu o poate invoca din oficiu, ci rămâne competentă să soluţioneze litigiul.

În cauză, se constată că pârâta nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău şi nici nu a invocat această excepţie la primul termen de judecată.

Totodată, în ceea ce priveşte posibilitatea Tribunalului Bacău de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că prin neinvocarea excepţiei de ordine privată de către pârâtă, prin întâmpinare, această instanţă a devenit competentă absolut, cu excluderea competenţei oricărei alte instanţe, această împrejurare permiţând instanţei să analizeze dacă a fost în mod legal învestită prin sentinţa de declinare, astfel cum rezultă şi din decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Tribunalul Bacău s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 din C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să invoce vreo excepţie.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.