Appeal against denial of ethnic persecution benefits dismissed, upholding pension authority's obligation to grant rights
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant pension house, thereby upholding the appellate court's decision to annul the administrative order and obligating the pension house to grant the plaintiff the benefits of Law No. 189/2000 for the period of March 23, 1944, to March 6, 1945, effective from November 1, 2003. The dispute concerned the recognition of the plaintiff's status as a beneficiary of ethnic persecution, specifically her evacuation from Chernivtsi to Alba County in March 1944; the defendant argued that the appeal should be limited to the date evidence was submitted to the commission, but the court rejected this because the plaintiff had provided all relevant proof at the time of her initial application. Relying on Law No. 189/2000 and Government Emergency Ordinance No. 127/2002, which permits proof of ethnic persecution through two sworn witness statements in the absence of official documents, the court found that the authenticated witness declarations were corroborated by an official "service order" attesting to the family's refuge, thus validating the lower court's admission of the action.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 și 304^1 C. proc. civ; Appeal against denial of ethnic persecution benefits dismissed, upholding pension authority's obligation to grant rights: 189/2000 for the period of March 23, 1944, to March 6, 1945, effective from November 1, 2003. The dispute concerned the recognition of the plaintiff's status as a beneficiary of ethnic persecution, specifically her evacuation from Chernivtsi to Alba County in March 1944; the defendant argued that the appeal should be limited to the date evidence was submitted to the commission, but the court rejected this because the plaintiff had provided all relevant proof at the time of her initial application. Relying on Law No. 189/2000 and Government Emergency Ordinance No. 127/2002, which permits proof of ethnic persecution through two sworn witness statements in the absence of official documents, the court found that the authenticated witness declarations were corroborated by an official "service order" attesting to the family's refuge, thus validating the lower court's admission of the action.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal due to the absence of grounds for quashing or modifying the lower court's judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 22 iulie 2004, reclamanta U.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12353/11270 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2830/2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada 23 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din declarațiile autentificate ale martorilor S.M. și L.A. rezultă că reclamanta s-a refugiat din Cernăuți, în județul Alba, la 23 martie 1944. A mai reținut că declarațiile celor două martore se coroborează cu actele depuse la dosar privind pe B.C., cumnatul reclamantei, din care rezultă că acesta a fost la rândul lui evacuat, iar printre rudele care l-au însoțit, s-a numărat și reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, invocând ca motiv, ignorarea faptului că în dosarul Comisiei nu s-au depus de către intimată, dovezi concludente în sprijinul susținerilor ei. Pe cale de consecință, aprecierea datei de la care urmau să se acorde drepturile solicitate, trebuia să se facă numai de la data la care aceste dovezi s-au depus.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, dovada persecuțiilor etnice se poate face, în lipsa documentelor oficiale, cu declarațiile a 2 martori.
Cum din declarațiile autentificate ale martorelor S.M. și L.A. a rezultat că intimata s-a refugiat, împreună cu familia B., din Cernăuți, în comuna Petrești, județul Alba, la 23 martie 1944, iar aceste declarații sunt în deplină concordanță cu actul oficial intitulat „ordin de serviciu”, care atestă refugiul din Cernăuți, al acestei familii, incluzând-o printre membrii ei, și pe intimată, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Toate aceste dovezi au fost depuse de reclamantă, odată cu cererea prin care solicita Casei de Pensii, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel încât nici nu poate fi vorba de lipsa unor probe concludente în fața Comisiei, cum se afirmă în motivele de recurs.
Pentru aceste considerente și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii primei instanțe, Curtea va respinge recursul formulat în cauză de Casa de Pensii a municipiului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2830 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.