Recusal admissibility: failure to develop new legal grounds in cassation against appellate affirmation of substantive civil judgment

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., prin administrator judiciar CII D., E. şi F. au solicitat să se constate: contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară, autentificat sub nr. x/11.04.2013 la BNP G. şi Contractul de împrumut autentificat sub nr. x/06.03.2013 la BNP G. reprezintă în fapt plata efectuată în avans pentru vânzarea-cumpărarea de părţi sociale ale H. S.R.L., conform cesiunii ce a avut loc în societate prin Hotărârea AGA nr. 5/27.05.2013; anularea Hotărârii AGA nr. 5/27.05.2013 şi a tuturor actelor subsecvente acesteia şi repunerea părţilor în situaţia anterioară cesiunii. Cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2502 şi urm. C. civ., art. 11 C. proc. civ.

Pârâţii E. şi F. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.. Totodată, aceştia au invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pârâta C. prin administrator judiciar CII D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor cu privire la primul capăt de cerere, faţă de dispoziţiile art. 32 C. proc. civ., având în vedere existenţa dosarului penal nr. x/2015 Totodată, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de aspectul că reclamanţii invocă în susţinerea cererii de chemare în judecată instituţia juridică a simulaţiei ce presupune existenţa unui act juridic public aparent şi a unui act juridic secret, dar real, ceea ce nu este cazul în speţă întrucât toate actele juridice sunt publice (contractele de împrumut nr. x/2013 şi nr. y/2013 fiind încheiate la notar, iar Hotărârea AGA nr. 5/2013 fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerţiului Vrancea). Referitor la capătul de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 5/2013, a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii faţă de dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar motivele invocate în cererea de anulare sunt neîntemeiate.

Prin încheierea de şedinţă din 16.05.2018 a fost suspendată judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2015 faţă de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.05.2020, cu prim termen de judecată după suspendare la data de 03.06.2020.

La termenul din 16.07.2020, reclamanţii prin reprezentant convenţional au precizat oral în şedinţă publică, aspecte consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, că cererea de chemare în judecată are caracterul unei acţiuni în constatare declarative, prin care să se stabilească existenţa unei situaţii juridice de cesiune, respectiv valoarea cesiunii, stabilită prin voinţă părţilor, iar prin decizia penală nr. 1380/A/03.12.2019, rămasă definitivă, pronunţată în cadrul dosarului penal nr. x/2015 de Curtea de Apel Galaţi s-a constatat natura juridică a contractelor de împrumut şi calificarea acestora.

La termenul din 15.12.2020 au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor toate excepţiile invocate prin întâmpinări, acestea fiind soluţionate astfel: a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, a fost respinsă excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 5/2013, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul din data de 29.12.2020, când instanţa a amânat pronunţarea asupra excepţiilor.

La termenul din 03.02.2021, instanţa a încuviinţat reclamanţilor A. şi B., pârâţilor F. şi E. proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamanţilor şi pârâţilor persoane fizice. Totodată s-a dispus decăderea pârâtei C. din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii de ordine relativă.

La termenul din 31.03.2021, instanţa a apreciat asupra excepţiei lipsei de interes şi a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a reclamanţilor invocată de pârâta C., constatând caracterul interlocutoriu al încheierii de şedinţă din data de 29.12.2020 faţă de dispoziţiile art. 235 C. proc. civ.. Totodată, asupra decăderii pârâtei C. din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii de ordine relativă, instanţa a constatat de asemenea caracterul interlocutoriu al încheierii de şedinţă din data de 03.02.2021 faţă de dispoziţiile art. 235 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 29.09.2021, instanţa a respins ca fiind inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de I. în interesul pârâţilor persoane fizice F. şi E. şi a pârâtei C., a încuviinţat pârâţilor F. şi E. proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu doi martori şi a respins proba cu expertiză contabilă solicitată de aceşti pârâţi ca nefiind utilă soluţionării cauzei.

La termenul din 17.11.2021, faţă de decesul reclamantului A., au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, respectiv J. şi K. în calitate de reclamanţi, alături de reclamantul B..

La termenul din 26.11.2021, lichidatorul judiciar al pârâtei C. S.R.L.a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de existenţa deciziei civile nr. 300/29.10.2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în cadrul dosarului nr. x/2013 având ca obiect contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor societăţii C. S.R.L., prin care s-a dat eficienţă considerentelor deciziei penale nr. 1380/A/13.12.2019 a Curţii de Apel Galaţi cu privire la natura juridică a celor două contracte de împrumut ca fiind în realitate o simulaţie sub forma deghizării elementului preţ din convenţia părţilor. Faţă de excepţia invocată, instanţa a apreciat că se va pronunţa asupra acesteia odată cu soluţionarea fondului cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 05.01.2022 pronunţată de Tribunalul Vrancea a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta C., prin administrator judiciar CII D., ca neîntemeiată. A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B., J. şi K.-moştenitorii defunctului A., în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L., prin administrator judiciar CII D., E. şi F.. S-a constatat că, Contractul de împrumut cu ipotecă imobiliară autentificat sub nr. x/11.04.2013 la BNP G. şi Contractul de împrumut autentificat sub nr. x/06.03.2013 la BNP G. reprezintă preţ al cesiunii de creanţă a părţilor sociale ale H. S.R.L., conform Hotărârii AGA nr. 5/27.05.2013. A fost respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 5/27.05.2013 ca fiind tardiv formulat. Au fost obligaţi pârâţii F. şi E. să plătească reclamanţilor B., J. şi K. suma de 9.106,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii din 29.12.2020 şi a sentinţei nr. 1/5.01.2022 au declarat apel E. şi F.. C.. x prin lichidator judiciar CII D. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 1/5.01.2022 şi împotriva încheierilor din 29.12.2020, 03.02.2021 şi 05.04.2021 ale Tribunalului Vrancea.

Prin decizia nr. 431 din 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi– secţia a II-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă C. S.R.L. prin administrator judiciar CII D. împotriva încheierilor de şedinţă din 29.12.2020, 03.02.2021 şi 05.04.2021 şi a sentinţei civile nr. 1/05.01.2022 pronunţate de Tribunalul Vrancea. A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii E. şi F. împotriva încheierii de şedinţă din 29.11.2020 şi a sentinţei civile nr. 1/05.01.2022 pronunţate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs E. şi F., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei în rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, autorii căii de atac susţin că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază respingerea criticilor acestora. În acest sens, recurenţii arată că nu există niciun considerent al instanţei de apel prin care să se înlăture critica acestora cu privire la caracterul străin al instituţiei cesiunii de creanţă de prezenta speţă. Mai susţin recurenţii că nu există niciun considerent al instanţei de apel prin care să se înlăture critica acestora referitor la inadmisibilitatea acţiunii. În opinia recurenţilor, motivarea deciziei recurate reprezintă o preluare a apărărilor intimaţilor, fiind astfel încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Sub un alt aspect, recurenţii susţin că decizia recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. În acest sens recurenţii reiau criticile susţinute prin cererea de apel şi arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 34 C. proc. civ. şi art. 2517 C. civ., iar curtea de apel în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei.

În continuare, recurenţii redau situaţia de fapt cu privire la contractele de împrumut încheiate între părţi, făcând trimitere totodată la probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri şi declaraţiile martorilor. Recurenţii susţin că argumentele pentru care s-a dispus constatarea că cele două contracte de împrumut reprezintă preţ al cesiunii de creanţă a părţilor sociale sunt nelegale.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, autorii căii de atac critică încălcarea principiului disponibilităţii de către prima instanţă şi reţinerea incidenţei efectului pozitiv de lucru judecat prin raportare la decizia nr. 300/2021 a Curţii de Apel Galaţi.

În final, recurenţii critică modalitatea de respingere de către instanţa de apel a obiectivului privind semnificaţia preţulului cesiunii de creanţă a părţilor sociale în cadrul probei cu expertiză contabilă.

Recurenţii au indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată la 6 decembrie 2023 cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede obligaţia instanţei de a insera în cuprinsul hotărârii expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate în cauză, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor. Expunerea considerentelor reprezintă garanţia că hotărârea pronunţată reprezintă rezultatul unui raţionament logico-judiciar, iar soluţia nu a fost pronunţată într-un mod arbitrar şi discreţionar, şi face în acelaşi timp posibilă realizarea controlului judiciar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel a analizat criticile formulate prin ambele apeluri declarate şi a expus considerentele în susţinerea soluţiei pronunţate, astfel cum acestea se regăsesc la filele x din hotărârea recurată.

Contrar susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte constată că la filele x din hotărârea recurată se regăsesc motivele privind existenţa unei situaţii juridice de cesiune şi argumentele pentru care instanţa de apel a constatat corect raţionamentul primei instanţe în ceea ce priveşte analiza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Se reţine că judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părţilor, iar întinderea obligaţiei de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura şi circumstanţele specifice fiecărei cauze. Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a argumentat în mod clar şi concis de ce analiza primei instanţe privind excepţia inadmisibilităţii a fost corectă, sens în care, Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este nefondat, instanţa de apel argumentând soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., evocând şi aplicând în cauza dedusă judecăţii textele de lege şi actele normative care au stat la baza adoptării soluţiei sale, totodată prezentând raţionamentul-logico juridic prin care a respins apelurile.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care reflectă o analiză proprie suficientă a motivelor deduse judecăţii, cu respectarea prevederilor legale incidente şi pe baza unui raţionament ce determină în mod logic soluţia din dispozitiv.

În ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece sunt aceleaşi critici exprimate în cererea de apel, fără să fie dezvoltate motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susţinerile recurentei-pârâte prin care arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 34 C. proc. civ. şi art. 2517 C. civ., iar instanţa în mod greşit a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., or, se constată că în speţă doar a fost înlocuit termenul de "instanţa de fond" cu "instanţa de apel", sens în care controlul judiciar nu se poate realiza dacă nu sunt aduse critici punctuale deciziei atacate.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurenţilor cu privire la situaţia de fapt şi probele administrate în cauză nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

Totodată, instanţa supremă reţine că simpla menţionare formală a faptului că se critică modalitatea de administrare a probatoriului, fără indicarea unor texte de lege despre care să se arată în ce modalitate ar fi fost aplicate eronat, nu echivalează cu încadrarea criticilor formulate într-un motiv recurs de nelegalitate. Nemulţumirile recurenţilor şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privire la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului.

Nu în ultimul rând, instanţa supremă reţine că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia instanţei de apel, astfel că nu pot fi primite susţinerile formulate de recurenţii-pârâţi cu privire la sentinţa pronunţată de către prima instanţă.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-pârâţi E. şi F. împotriva deciziei nr. 431/2022 din 29 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi E. şi F. împotriva deciziei nr. 431/2022 din 29 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2023.