Late filing of appeal against dismissal of constitutional court referral request under 48-hour deadline

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă publică de la 30 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. k), art. 33 alin. (1) lit. a), alin. (4) şi (5), art. 52 alin. (1), art. 59, art. 60, art. 61, art. 63 şi art. 64 alin. (3) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 72/2016, formulată de apelanta-contestatoare A..

În argumentarea soluţiei pronunţate, s-a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale, mai exact, condiţia referitoare la existenţa legăturii dintre prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, instanţa a constatat că, în speţă, s-a invocat neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale de care nu depinde judecarea cauzei. S-a reţinut că decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul civil ceea ce presupune existenţa unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează să se pronunţe în cauză.

Împotriva acestei încheieri, recurenta A. a declarat recurs, înregistrat la 28 iunie 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018/a2.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă A. a arătat că înţelege să invoce neconstituţionalitatea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referindu-se la încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, care se atacă cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

A menţionat că sintagma "de la pronunţare" este neconstituţională, în măsura în care acelaşi text impune pronunţarea unei "încheieri motivate", sintagma "încheiere motivată la pronunţare" nefiind reglementată în dreptul român.

Referitor la sintagma "recursul se exercită în 48 de ore de la pronunţarea încheierii motivate" arată că este discriminatorie, în raport cu prevederile art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în drepturi. Sub acest aspect, apreciază că se instituie o obligaţie excesivă, care încalcă rigoarea juridică a dispoziţiilor legale ce reglementează recursul, partea fiind nevoită să emită ipoteze cu privire la motivele avute în vedere de instanţa de judecată atunci când respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În opinia recurentei, dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 echivalează cu restrângerea dreptului de acces la justiţie, persoanele care formulează excepţii de neconstituţionalitate fiind discriminate în raport cu alţi cetăţeni, care nu înţeleg să formuleze asemenea excepţii şi pentru care termenul de recurs curge de la comunicarea motivată a hotărârii.

Pe cale de consecinţă, recurenta-reclamantă a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu această nouă excepţie de neconstituţionalitate. Pe fond, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în faţa Curţii de Apel Galaţi.

Intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR DIN ROMÂNIA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, prin încheierea din 3 octombrie 2019 (dosar nr. x/2018.1), a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenta-reclamantă A. cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi, pe cale de consecinţă, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Totodată, instanţa supremă a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 30 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

La data de 17 noiembrie 2023, Curtea Constituţională a României a comunicat o copie a deciziei nr. 410 din 11 iulie 2023, pronunţate în dosarele nr. x/2019, nr. y/2019 şi nr. 3419D/2019, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2023 s-a repus cauza pe rol şi s-a fixat termen la 8 februarie 2024, ora 10:00, cu citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Textul de lege anterior menţionat instituie o excepţie de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., atât în privinţa duratei, cât şi a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul încheierilor de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, durata termenului de recurs este de 48 de ore, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunţării hotărârii. De la data comunicării hotărârii începe să curgă un nou termen, de aceeaşi durată, pentru depunerea motivelor de recurs, conform art. 487 alin. (1) teza finală raportat la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ.

De asemenea, art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că atunci când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora 00:00 a zilei următoare celei în care s-a realizat actul de procedură.

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă încheierea de şedinţă publică din 30 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. k), art. 33 alin. (1) lit. a), alin. (4) şi (5), art. 52 alin. (1), art. 59, art. 60, art. 61, art. 63 şi art. 64 alin. (3) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 72/2016, formulată de apelanta-contestatoare A..

Termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunţării încheierii, astfel încât a început să curgă la 31 mai 2019, ora 00:00 şi s-a împlinit la 3 iunie 2019, ora 24:00, fiind calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Ca atare, rezultă că o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti poate fi exercitată numai în condiţiile prevăzute de lege, cu respectarea termenelor stabilite de către legiuitor.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Cu privire la data declarării recursului, instanţa supremă constată că recurenta-reclamantă A. a transmis, prin e-mail, cererea de recurs la 11 iunie 2019, iar prin poştă la 12 iunie 2019, conform plicului ataşat .

Aşadar, în speţă, recursul nu a fost declarat în termenul imperativ de 48 de ore de la pronunţare, astfel cum prevede art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru situaţia în care instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Totodată, se reţine că recurenta-reclamantă nu a invocat şi nu a dovedit că există motive temeinice care să justifice repunerea sa în termen, astfel încât devine incident art. 185 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit căruia, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

În sistemul procesual român, conform art. 7 şi art. 10 din C. proc. civ., litigiul civil este guvernat de principiul legalităţii, iar părţile au obligaţia îndeplinirii actelor de procedură în condiţiile stabilite de lege.

Astfel, căile de atac nu pot fi declarate de parte decât în condiţiile art. 457 C. proc. civ., adică în condiţiile şi termenele prevăzute de lege. Conform acestor dispoziţii, recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României se declară după pronunţarea încheierii.

Înalta Curte constată că în prezenta cauză a intervenit decăderea părţii din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cu consecinţa pierderii de către recurenta-reclamantă a dreptului de a-i fi examinate pe fond motivele invocate prin cererea de recurs.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 185 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 30 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, ca tardiv formulat.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR DIN ROMÂNIA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă publică din 30 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata CASA DE ASIGURĂRI A AVOCAŢILOR DIN ROMÂNIA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.