Recognition of pension benefits under Law 189/2004: evidentiary validity of documents submitted post-commission and pre-trial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the Bucharest Pension House, thereby upholding the lower court's judgment which ordered the pension authority to recognize the plaintiff's status as a beneficiary under Law No. 189/2004 for the period between September 6, 1940, and March 6, 1945. The dispute concerned an administrative action to annul a decision denying the plaintiff's entitlement to veteran status benefits, with the appellant arguing that the plaintiff had failed to submit conclusive evidence before the administrative commission and only provided it later in court. The Supreme Court held the appeal unfounded, ruling that it is irrelevant when evidence was submitted as long as it is present in the file at the time of the judgment, and cited Article 129(5) of the Code of Civil Procedure to affirm the judge's obligation to establish the truth based on the entire probatory material available, while confirming under Articles 304 and 3041 of the Code of Civil Procedure that there were no grounds for cassation or modification.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 129 alin. (5) C. proc. civ; Recognition of pension benefits under Law 189/2004: evidentiary validity of documents submitted post-commission and pre-trial: De altfel, în baza rolului activ al instanței, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii fondului aveau chiar obligația „să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 septembrie 2004, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 13003/10330 din 8 iulie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2002.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 2209 din 19 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data pronunțării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că îndeplinește cerințele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece nu a ținut seama de un aspect esențial, și anume, că intimata-reclamantă nu a depus probe concludente în fața Comisiei, ci numai ulterior, la judecata în primă instanță.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, intimata-reclamantă a făcut dovada susținerilor sale, cu probele administrate în cauză.
În acest context este lipsit de relevanță momentul la care probele au fost depuse, lipsa unor dovezi concludente la Comisie, fiind acoperită prin depunerea lor, ulterior în fața instanței de fond. Pe cale de consecință, instanța a apreciat situația de fapt în raport cu întregul material probator aflat în dosarul cauzei, la momentul judecării în fond, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
De altfel, în baza rolului activ al instanței, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii fondului aveau chiar obligația „să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii”.
Pentru acestei considerente, constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii primei instanțe, Curtea va respinge recursul declarat în cauză de Casa de Pensii a municipiului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2209 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.