Inadmissibility of recourse in social security pension disputes under Art. 483(2) CPP.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I civilă, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, a solicitat obligarea acesteia să emită o nouă decizie de pensionare, în care drepturile de pensie să-i fie calculate utilizând în formula de calcul indicele de corecţie 1,41 corespunzător anului 2020, anul acordării pensiei pentru limită de vârstă.

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi decizia Curţii Constituţionale a României nr. 702/2019.

Tribunalul Iaşi – secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1683/2022 din 27 iunie 2022, a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI; a anulat decizia nr. x/22.09.2021, emisă de CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, care a fost obligată să emită pe numele contestatorului o nouă decizie de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, începând cu data de 8 mai 2020, cu aplicarea indicelui de corecţie şi a valorii punctului de pensie de la data de 8 mai 2020; intimata a fost obligată să plătească contestatorului diferenţele dintre pensia primită şi cea cuvenită potrivit hotărârii în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie, începând cu data scadenţei lunare a fiecărui drept de pensie şi până la data plăţii efective; de asemenea, intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Prin decizia nr. 500/2023 din 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul formulat de apelanta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI împotriva sentinţei civile nr. 1683/2022 din 27 iunie 2022 a Tribunalului Iaşi – secţia I civilă; sentinţa apelată a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI.

Împotriva acestei decizii, recurentul-contestator A. a declarat recurs, prin care a solicitat rejudecarea apelului formulat de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, cu consecinţa menţinerii sentinţei Tribunalului Iaşi ca fiind temeinică şi legală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 3 iulie 2023.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurentul-contestator A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului.

Prin rezoluţia din 31 octombrie 2023 s-a fixat termen la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, contestatorul a învestit Tribunalul Iaşi la data de 13 octombrie 2021 cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc că: "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: "(1) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă".

Potrivit alin. (2) al art. 155 din Legea nr. 263/2010, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, art. 156 din acelaşi act normativ statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 13 octombrie 2021, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol: "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 152 şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 500/2023 din 16 mai 2023 a Curţii de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 500/2023 din 16 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII IAŞI.

Respinge recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 500/2023 din 16 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.