Inadmissibility of Supreme Court appeal in social security pension recalculation under civil procedure bar

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea deciziei nr. x/05.11.2020, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, prin care să fie în mod corect stabilit punctajul, începând cu data de 14 septembrie 2020, să fie recunoscute şi luate în calculul pensiei salariile înscrise în carnetul de muncă şi sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor lunare în perioadele evidenţiate în buletinul de calcul a deciziei de pensie pentru perioadele 16.06.1989-5.10.1989, 8.11.1989-21.01.1990, 11.09.1990-1.11.1990, 1.11.1990-1.01.1991, 1.01.1991-7.03.1991 şi 7.03.1991-1.04.1991, 1.04.1991-1.05.1991, 1.05.1991-6.07.1991 conform adeverinţei nr. x/2.08.2019, să fie recunoscute şi valorificate sporurile permanente de vechime, de fidelitate şi de stres, suplimentare la salariu lunar înscrise în carnetul de muncă în perioada 1.06.1995-16.08.1999, să fie recunoscută şi luată în calcul veniturile din fişa fiscală pentru anul 2010, precum şi adeverinţa nr. x din 4.06.2018. A mai solicitat plata diferenţelor dintre pensia cuvenită şi cea efectiv încasată de la data de 14 septembrie 2020 până la momentul plăţii efective.

Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3820 din 26 mai 2021, a admis în parte contestaţia, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti – Casa Locală de Pensii Sector 1.

Prin sentinţa anterior menţionată, s-a anulat decizia nr. x/05.11.2020, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1.

Intimata a fost obligată să emită o decizie prin care să revizuiască, începând cu data de 14 septembrie 2020, drepturile de pensie ale contestatorului cu valorificarea:

- salariilor înscrise în carnetul de muncă pentru perioadele 16.06.1989-5.10.1989, 8.11.1989-21.01.1990, 11.09.1990-1.11.1990, 1.11.1990-1.01.1991, 1.11.1991-7.03.1991 şi 7.03.1991-1.04.1991, 1.04.1991-1.05.1991, 1.05.1991-6.07.1991;

- sporurilor de vechime, spor de fidelitate şi spor de stres înscrise în carnetul de muncă pentru perioada 1.06.1995-16.08.1999;

- veniturilor atestate de adeverinţa nr. x/15.04.2011, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti;

Intimata a fost obligată să plătească contestatorului, începând cu data de 14 septembrie 2020, diferenţele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri şi pensia efectiv încasată.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială, formulată de reclamantul A. şi, pe cale de consecinţă, s-a rectificat cuprinsul minutei pronunţate în dosarul nr. x/2020, în sensul că se va trece "1.01.1991", în loc de "1.11.1991".

Prin decizia civilă nr. 3660 din 7 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti - Casa Locală de Pensii Sector 1, împotriva sentinţei civile nr. 3820 din 26 mai 2021 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; s-a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că s-a înlăturat dispoziţia de obligare a pârâtei la valorificarea veniturilor atestate de adeverinţa nr. x/15.04.2011, eliberată de Primăria Municipiului Bucureşti; s-a menţinut în rest hotărârea apelată.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin rezoluţia din 31 octombrie 2023 s-a fixat termen la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Bucureşti la data de 18 decembrie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc că: "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: "(1) împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă".

Potrivit alin. (2) al art. 155 din Legea nr. 263/2010, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, art. 156 din acelaşi act normativ statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 18 decembrie 2020, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora: "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererileprevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol: "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 152 şi art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 3660 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3660 din 7 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3660 din 7 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.