Road-accident heirs' unstamped appeal annulled, damages claim against insurer fails.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A. şi intervenientul forţat F., au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale, cauzate urmare a decesului lui G., după cum urmează; pentru reclamanta A., 2.000 RON cu titlu de daune materiale şi 400.000 euro, cu titlu de daune nepatrimoniale, în echivalent RON la 07.02.2016; pentru reclamanta B., 2.000 RON cu titlu de daune materiale şi 400.000 euro, cu titlu de daune nepatrimoniale, în echivalent RON la 07.02.2016; pentru reclamantul C., 300.000 euro cu titlu de daune nepatrimoniale, în echivalent RON la 07.02.2016; pentru reclamanta D., 300.000 euro cu titlu de daune nepatrimoniale, în echivalent RON la 07.02.2016.

Totodată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor în cuantum de 0,2% zi calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data expirării celor 30 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire, respectiv 07.01.2018 şi până la data efectivă a plăţii.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.349 alin. (1), (1).357, 1.385 alin. (1), (1).392 şi 2.208 C. civ., Legea nr. 136/1995, Ordinul A.S.F. nr. 23/2014, art. 194-204 C. proc. civ., Directiva 2009/103/CE privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi.

Prin încheierea din 18 februarie 2019 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă s-au respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare.

De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2016 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.

Prin sentinţa civilă nr. 2600 din 5 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă s-a admis în parte cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamantele A. şi B. a sumei de 12.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referinţă B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de daune morale.

A mai fost obligată pârâta la plata către fiecare dintre reclamanţii C. şi D. a sumei de 3.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referinţă B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamanţi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, aferente sumelor menţionate anterior, după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a sumei.

Au fost respinse restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

2. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierilor premergătoare a declarat apel pârâta E. S.A., solicitând schimbarea, în tot, a hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 1764 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis, cu majoritate, apelul declarat de apelanta-pârâtă E. S.A.

A fost schimbată sentinţa atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Cu unanimitate, s-a dispus obligarea reclamantei A. la plata către Primăria Buzău a sumei de 21.755 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă, a reclamantei B. la plata către Primăria Sectorului 6 a sumei de 21.755 de RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă, a reclamantului C. la plata către Primăria Sectorului 6 a sumei de 17.109 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă, precum şi a reclamantei D. la plata către Primăria Sectorului 6 a sumei de 17.109 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă.

Prin încheierea nr. 14A din 23 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti — secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018 s-a respins cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 8 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti — secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2018 s-au admis cererile de ajutor public judiciar formulate de petenţii A., B., C. şi D..

S-a dispus scutirea reclamanţilor C. şi D. de la plata taxelor judiciare de timbru.

S-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 21.755 RON la 100 RON pentru reclamanta A..

S-a dispus reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 21.755 RON la 100 RON pentru reclamanta B..

3. Împotriva deciziei civile nr. 1764 din 3 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă au formulat recurs reclamanţii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În susţinerea motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., s-a învederat că decizia recurată încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură încheierea de şedinţă din data de 18.02.2019, neatacată cu apel.

În argumentarea motivului prevăzut a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat greşita aplicare a dispoziţiilor art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, arătându-se că acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, aşa cum corect a reţinut prima instanţă de fond.

Au susţinut recurenţii că, pentru a se reţine incidenţa art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013, nu trebuie îndeplinită cerinţa de a fi fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Potrivit recurenţilor, pentru a fi aplicabilă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, O.U.G. nr. 80/2013 prevede condiţia ca acţiunile să decurgă dintr-o cauză penală, fără a fi necesară existenţa unei infracţiuni.

Prin urmare, cererile având ca obiect despăgubiri din cauze penale sunt scutite de la obligaţia timbrajului.

De asemenea, s-a invocat greşita aplicare a normelor de drept prevăzute la art. 48 teza finală şi art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 raportate la prevederile art. 1.371 alin. (1), art. 1.349 alin. (1) şi (2) şi respectiv art. 1.357 alin. (1) şi (2) C. civ.

S-a arătat că instanţa de apel nu a apreciat asupra culpei comune, în condiţiile în care intervenientul forţat se face, de asemenea, culpabil pentru producerea accidentului, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1.371 alin. (1) C. civ.

În acest sens, au reluat recurenţii împrejurările în care s-a produs accidentul, cu referire la actele din dosarul de urmărire penală, indicând motivele pentru care, în opinia acestora, accidentul s-a produs din culpa ambilor participanţi la trafic.

Potrivit recurenţilor, intervenientul forţat a încălcat prevederile art. 35, 48 şi 49 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2022.

La 28 aprilie 2023 au fost înregistrate cererile prin care recurenţii A., B., C. şi D. au arătat că nu intenţionează să achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului şi nici să formuleze cerere de reexaminare ori ajutor public judiciar. De asemenea, au învederat că înţeleg să renunţe la calea de atac formulată.

Nu au fost formulate întâmpinări la recursul reclamanţilor.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19 septembrie 2023, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părţile nu au înţeles să îşi exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 16 ianuarie 2024.

Constituită în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului invocată din oficiu, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Prin adresele emise în data de 21.04.2023 şi comunicate recurenţilor-reclamanţi în data de 26.04.2023, li s-a pus în vedere obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel, în sarcina fiecăreia dintre recurentele A. şi B., s-a stabilit o taxă judiciară de timbru de 11.651,10 RON, iar pentru fiecare dintre recurenţii C. şi D., s-a stabilit o taxă judiciară de timbru de 9.181,45 RON.

Totodată, li s-a pus în vedere recurenţilor să precizeze cuantumul penalităţilor de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, aferente penalităţilor solicitate de fiecare prin acţiunea introductivă, calculate începând cu data expirării celor 30 de zile de la data depunerii cererii de despăgubire, respectiv 07.01.2018 şi până la data formulării recursului şi să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente.

La 28 aprilie 2023 au fost înregistrate cererile prin care recurenţii A., B., C. şi D. au arătat că nu intenţionează să achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului şi nici să formuleze cerere de reexaminare ori ajutor public judiciar. De asemenea, aceştia au învederat că înţeleg să renunţe la calea de atac formulată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Prin aceeaşi comunicare instanţa aduce la cunoştinţa părţii posibilitatea formulării, în condiţiile legii, a cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate formula cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat obligaţiilor ce le reveneau, deşi li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru aferente recursului în raport cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aşa cum rezultă din procesele-verbale de comunicare aflate la dosar.

Mai mult, observă instanţa supremă că autorii căii extraordinare de atac pendinte, prin cererile înregistrate la dosar în data de 28.04.2023, au precizat faptul că nu intenţionează să achite taxa judiciară de timbru şi nici să formuleze cerere de reexaminare ori de ajutor public judiciar, exprimându-şi voinţa de a renunţa la calea de atac formulată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi al autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal H. şi D., prin reprezentant legal H. împotriva deciziei civile nr. 1764 din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal H. şi D., prin reprezentant legal H. împotriva deciziei civile nr. 1764 din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.