Labor wage claim: Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest court due to plaintiff's choice of workplace location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Bucharest Court of Appeal (Labor and Social Insurance Section) possesses exclusive territorial competence to adjudicate the case, thereby defeating the Dâmbovița Court of Appeal's claim to jurisdiction. The dispute arose from a labor action filed by multiple employees against a state authority for unpaid wages, which triggered conflicting determinations of territorial competence after the initial court declined jurisdiction in favor of the plaintiff's domicile court, while the latter subsequently declined in favor of the workplace location court. The Court determined that under Article 269 of the Labor Code, as amended by Emergency Decree No. 42/2023, jurisdiction in individual labor disputes is alternative, resting with either the court of the plaintiff's domicile/residence or the workplace; because the plaintiff elected the workplace location at the time of filing, that jurisdiction became fixed and exclusive under Article 116 of the Code of Civil Procedure, precluding subsequent transfer to another competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 din Legea nr. 62/2011, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Labor wage claim: Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Bucharest court due to plaintiff's choice of workplace location: Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de salariată a pârâtei AUTORITATEA PENTRU DIGITALIZAREA ROMÂNIEI, iar în cazul dedus judecăţii, care are natura unui litigiu de muncă, competenţa este stabilită de art. 269 alin. (2) Codul muncii, care prevăd că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 28 februarie 2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. au chemat în judecată pârâta AUTORITATEA PENTRU DIGITALIZAREA ROMÂNIEI, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
Prin încheierea din 25 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus disjugerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii D., E., P. şi R., dispunând formarea de noi dosare.
Prin sentinţa civilă nr. 3797 din 15 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de salariată a pârâtei AUTORITATEA PENTRU DIGITALIZAREA ROMÂNIEI, iar în cazul dedus judecăţii, care are natura unui litigiu de muncă, competenţa este stabilită de art. 269 alin. (2) Codul muncii, care prevăd că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Instanţa a avut în vedere că la data introducerii acţiunii initiale - 28.02.2023 erau abrogate dispoziţiile art. 211 din Legea nr. 62/2011, care prevedeau că cererile referitoare la soluţionarea unui conflict de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau după caz, sediul, sau locul de muncă reclamantul şi că noua lege a dialogului social -Legea nr. 367/2022 (intrată în vigoare la data de 25.12.2022) nu conţine dispoziţii privind competenţa în cazul litigiilor de muncă.
Instanţa a reţinut că reclamanta are domiciliul în judeţul Dâmboviţa, astfel competenţa de soluţionare a prezentei cauze îi revine Tribunalului Damboviţa.
Prin sentinţa civilă nr. 2098 din 6 decembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 42/2023, judecarea conflictelor individuale de muncă este de competenţa în prima instanţa a tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă, ori dupa caz sediul (dispoziţii care se aplică potrivit art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 42/2023 şi proceselor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă).
Tribunalul a constatat că, pe lângă faptul că reclamanta din prezenta cauza şi reclamanţii din dosarul iniţial nr. x/2023, se aflau într-un litisconsorţiu procesual activ asumat, având domiciliile atât în municipiul Bucureşti, cât şi în judeţele Ilfov, Constanţa şi Dâmboviţa (ceea ce ar fi făcut aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii), reclamanta R. (ca de altfel toţi reclamanţii din dosarul din care a fost disjunsă cauza de faţă) are locul de muncă în Bucureşti şi chiar domiciliul procesual ales în aceeaşi localitate.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că, la data la care Tribunalul Bucureşti a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi ca urmare a admiterii acesteia a dispus declinarea compentenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei (Tribunalul Dâmboviţa), dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevedeau deopotrivă şi competenţa instanţei unde reclamanta îşi are locul de muncă.
A subliniat instanţa că prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, astfel cum au fost modificat prin O.U.G. nr. 42/2023 stabilesc o competenţă teritorială complexă, al cărei mecanism juridic de determinare cuprinde două elemente: o competenţă alternativă a instanţelor (tribunalelor), dar şi exclusivă, în sensul că reclamantul are alegerea numai între două instanţe competente (ori de la domiciliul sau reşedinţa sa, ori de la locul de muncă).
Cum alegerea instanţei dintre cele deopotrivă competente aparţine reclamantului, odată făcută această alegere, el nu mai poate reveni şi, de asemenea, nici pârâtul şi nici instanţa nu pot contesta opţiunea reclamantului, atunci când acesta din urmă a sesizat una dintre instanţele competente alternativ.
Dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce reclamantul şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la una din instanţele competente, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze cauza conform art. 116 C. proc. civ., competenţa ramânând câstigată cauzei.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o acţiune având ca obiect plata unor drepturi salariale.
La data introducerii acţiunii – 28 februarie 2023, din care a fost disjunsă prezenţa cauză, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care reglementa soluţionarea conflictelor colective şi individuale de muncă era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare la 25.12.2022, aceasta reglementând, însă, numai soluţionarea conflictelor colective de muncă.
În consecinţă, la momentul sesizării instanţei – 28 februarie 2023, Codul muncii prevedea la art. 269 alin. (2) că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.
Se impune a se arăta, de asemenea, că prin O.U.G. nr. 42/2023 – în vigoare din 25 mai 2023 – pentru modificarea din completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social şi a Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii au fost modificate, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul, iar normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd că dispoziţiile referitoare la competenţă se aplică şi proceselor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Înalta Curte reţine că la data declinării competenţei - 15 iunie 2023 – de către Tribunalul Bucureşti era în vigoare O.U.G. nr. 42/2023, iar în raport de locul de muncă al reclamantei acestei instanţe îi revine competenţa soluţionării cauzei, cum de altfel a optat şi reclamanta.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2024.