Territorial jurisdiction of execution court: foreign debtor's domestic branch as non-obligated party

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 10649 din 24 noiembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea – secţia Civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 651 C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

A mai arătat instanţa că, în raport de alin. (3) al aceluiaşi articol, instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză de faţă, după cum rezultă din titlul executoriu, calitatea de debitor o are A. (al cărui sediu nu se află pe teritoriul României), şi nu A. SUCURSALA OTOPENI, cum se afirmă prin cererea de executare silită.

Astfel, întrucât debitorul din prezenta cauză -A.- nu are sediul în România, devine competentă instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului.

Prin încheierea nr. 15169 din 18 decembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Constanţa – secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu; a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborat cu art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Competenţa stabilită prin art. 651 din C. proc. civ. este de ordine publică, în condiţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.

A reţinut instanţa că, în cauza pendinte, creditoarea B. S.A., s-a adresat executorului judecătoresc C. pentru ca acesta să solicite încuviinţarea executării silite a debitoarei A., cu sediul în localitatea Otopeni, jud. Ilfov, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7940/19.09.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2023.

A mai arătat instanţa că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990 "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona".

Înstanţa a avut în vedere şi că, în cazul dezmembrămintelor fără personalitate juridică, prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ".

Instanţa a reţinut şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pct. (80), (81), (82), precum şi că, în cauză, cererea de executare silită adresată organului de executare priveşte sediul sucursalei din România a A..

Instanţa a mai notat şi că, prin decizia instanţei supreme, s-a reţinut şi faptul că, "(74) În cazul în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanţe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare şi ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare".

Faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că atât în titlul executoriu, cât şi în cererea de încuviinţare a executării silite, este indicat sediul sucursalei Otopeni a A., din Otopeni, jud. Ilfov, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., coroborat cu art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) teza I şi art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la decizia RIL nr. 6/2023 din 15 mai 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Constanţa – secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 20 noiembrie 2023 sub numărul x/2023, formulată de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C., s-a solicitat, la cererea creditorului B. S.A., încuviinţarea executării silite a debitorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7940 din 19 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea – secţia Civilă în dosarul nr. x/2023, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, cu cheltuieli de executare, în dosarul de executare silită nr. x/2023.

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei cereri se face prin raportare la dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prin care se stabileşte că "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispoziţiile art. 112 şi ale art. 127 se aplică în mod corespunzător".

Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, astfel cum dispune art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, se constată că s-a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentant de sentinţa civilă nr. 7940 din 19 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea – secţia Civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost admisă cererea formulată de către reclamanta B. S.A., în contradictoriu cu pârâta A., prin mandatar A. - Sucursala Bucureşti; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei în cuantum de 250 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând compensaţie anulare zbor şi a dobânzii legale calculate asupra debitului, începând cu data de 16.03.2023 până la achitarea integrală a compensaţiei, precum şi a sumei de 1.150 RON, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

Înalta Curte reţine că, astfel cum rezultă din titlul executoriu, calitatea de debitor o are A. (al cărui sediu nu se află pe teritoriul României), şi nu A. SUCURSALA OTOPENI, care a deţinut calitatea de mandatar.

Or, astfel cum a dispus Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursului în interesul legii prin decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 597 din 30 iunie 2023, "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în situaţia în care titlul executoriu priveşte un dezmembrământ fără personalitate juridică, competenţa teritorială a instanţei de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a arătat că: "74. Astfel, în cazul în care persoana juridică îşi organizează dezmembrăminte fără personalitate juridică, cum ar fi sucursale, reprezentanţe teritoriale, puncte de lucru sau alte asemenea entităţi fără personalitate juridică, pentru care sunt asigurate sedii secundare şi ori de câte ori în titlul executoriu se regăsesc astfel de structuri ale persoanei juridice, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulari ai obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, trebuie admis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare poate fi şi judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul dezmembrământului fără personalitate juridică. Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanţelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseşi, ce corespund noţiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivităţii teritoriale a instanţei de executare.

75. Recunoaşterea posibilităţii determinării instanţei de executare prin raportare şi la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, atunci când acesta figurează ca fiind obligat prin titlul executoriu, singur ori alături de persoana juridică de bază, nu impietează asupra caracterului exclusiv al competenţei instanţei de executare, ţinând seama, pe de o parte, că determinarea s-a realizat prin utilizarea criteriului prevăzut de legiuitor".

Însă, în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7940 din 19 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Buftea – secţia Civilă în dosarul nr. x/2023 nu se regăseşte A. SUCURSALA OTOPENI, în mod singular ori alături de persoana juridică de bază, ca titulară a obligaţiilor ce se cer aduse la îndeplinire pe cale silită, această sucursală având calitatea de mandatar.

Înalta Curte reţine că, în speţă, în raport de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul creditorului, respectiv Judecătoria Constanţa.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Constanţa – secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 februarie 2024.