Cancellation of gambling bets after change in match format: error in odds, elimination of chance, and invalidity of potestative condition

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti – secţia civilă la 30.03.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1. obligarea pârâtei la plata câştigului realizat în cadrul platformei de joc la distanţă www.x.ro, în cuantum de 38.933 RON reprezentând câştigul cuvenit a fi primit;

2. în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 363/2007 constatarea caracterului de practică comercială incorecta de către pârâtă în relaţia cu consumatorii participanţi la jocuri de noroc la distanţă pe site-ul www.x.ro, a modului de prezentare a Termenilor şi condiţiilor de pariere (TCP) şi de interpretare a acestuia, în defavoarea întotdeauna a consumatorului câştigător şi obligarea pârâtei la încetarea acestei practici;

3. obligarea pârâtei ca, pe propria cheltuială, să publice hotărârea judecătorească, după rămânerea definitivă, în integralitate într-unul sau mai multe ziare de răspândire naţională, respectiv parţial la un post TV cu acoperire naţională;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, respectiv la plata taxei judiciare de timbru, în cazul în care s-ar aprecia caracterul timbrabil al acţiunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile C. civ., ale O.U.G. nr. 77/2009 şi a Normelor de aplicare, ale Legii nr. 193/2000, ale Legii nr. 363/2007, precum şi ale Directivelor europene de transpunere, ale Regulamentului propriu de organizare al B. (Termeni şi condiţii de pariere).

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să respingă cererea de chemare în judecată în tot, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 6505 din 9 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti – secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă la 29.10.2021, sub acelaşi număr unic, respectiv nr. 5468/303/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 632/2022 din 30 martie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 183/2023 din 9 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VI-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 632/30.03.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă B., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, schimbarea în tot a deciziei şi, prin admiterea apelului, modificarea sentinţei civile apelate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prealabil dezvoltării motivelor de recurs, recurentul-reclamant a făcut o prezentare a situaţiei de fapt şi a parcursului litigios.

În susţinerea demersului său procesual, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autorul recursului a afirmat că instanţa de apel nu a analizat şi răspuns unor critici şi argumente fundamentate ale acestuia, între care:

(i) în pofida schimbării formatului de joc, şansele de câştig nu au crescut semnificativ prin raportare la tipul de pariu-acumulator, întrucât Curtea, fără argumente concrete, s-a rezumat să expliciteze că susţinerile acestuia sunt nefondate;

(ii) aspectul existenţei în continuare a factorului alea, inclusiv prin raportare la art. 28 din Regulamentul de joc, în cuprinsul hotărârii recurate nefiind redată nicio argumentaţie în acest sens;

(iii) incidenţa dispoziţiilor privind existenţa unei condiţii pur potestative.

În considerarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că, fără a contesta situaţia de fapt reţinută şi modul de apreciere a probatoriului, hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale ale art. 1170, 1173, 1175, 1182, 1235, 1246 şi urm., 1269, 1270, 1403, 1469, 1480 alin. (2), (14)88, 1495, 1556, 1615, 2266 C. civ., în special cele privind Contractul aleatoriu, dispoziţiile C. civ. privind subzistenţa unei condiţii pur potestative, precum şi cele referitoare la obligaţiile profesioniştilor, cele ale art. 5 pct. 3 şi art. 2 pct. 1 lit. d) şi f) din Regulamentul de joc.

Sub un prim aspect, recurentul-reclamant a afirmat că legea părţilor, Contractul de joc încheiat, şi-a păstrat caracterul aleatoriu, existând şanse de câştig şi pierdere pentru ambele părţi, neexistând nici măcar o creştere substanţială a şanselor de câştig. În acest sens, a precizat că şansele au fost permanent reduse prin prisma tipului de pariu plasat, multiplu/acumulator, ce implică faptul ca toate pariurile individuale să se realizeze pentru a fi declarate căştigătoare, acesta fiind şi motivul pentru care pârâta a aşteptat finalizarea ultimului meci din pariu pentru a constata dacă pariul multiplu va fi unul câştigător sau dimpotrivă.

Sub al doilea aspect, a afirmat că situaţia de fapt, pe care nu o contestă, nu poate fi calificată "eroare" de stabilire a cotei în sensul dispoziţiilor Regulamentului de joc, ci este vorba despre o culpă a pârâtei, ca profesionist, în urmărirea evenimentelor supuse mizei de joc spre a putea, până cel mai târziu la data plasării pariului (în jurul orelor 19) sau maxim la începutul ultimei partide din cadrul pariului-multiplu (deja data de 5 februarie), să recurgă la dreptul de a anula un pariu.

De asemenea, a susţinut că această conduită a pârâtei (de anulare a pariurilor ulterior desfăşurării ultimului meci din turneu, aşteptând toate rezultatele) nu relevă buna-credinţă a acesteia, ci este o practică de invocare a propriei culpe şi a condiţiei pur potestative pentru a nu mai onora pariurile devenite câştigătoare.

În continuare, a învederat că "eroarea" invocată nu se încadrează în definiţia dată de Regulamentul de joc al pârâtei, eroarea fiind definită clar ca "o greşeală de tipar, o interpretare eronată, o înţelegere eronată, etc.", fiind necesar ca exemplele de erori precizate în cuprinsul acestuia să respecte sensul definiţiei.

Totodată, a punctat că ipotezele prevăzute la lit. d) şi f) din Regulamentul de joc se raportează la "momentul plasării pariului", iar pentru incidenţa lit. d) pârâta era obligată să facă şi dovada cotelor "disponibile pe piaţa generală", ceea ce nu a făcut.

Autorul prezentului demers procesual a mai susţinut că pârâta îşi invocă propria culpă, deşi interpretarea contractului trebuie realizată în favoarea acestuia, faptul că anularea post-factum a pariului reprezintă, fără tăgadă, o apelare la o condiţie pur potestativă, considerată nulă de art. 1403 C. civ., respectiv că Regulamentul de joc are prevederi pentru situaţia din speţă, clauza 28 Tenis şi sporturi cu racheta.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea comunicată la 10 iulie 2023, intimata-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin rezoluţia din 17 august 2023 s-a fixat termen în şedinţă publică la 21 noiembrie 2023, cu citarea părţilor.

Analizând recursul formulat de recurentul-reclamant, în baza motivelor de recurs şi a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva motivului de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se susţine că instanţa de apel nu ar fi analizat şi răspuns unor critici şi argumente fundamentate invocate de reclamant prin motivele de apel.

În concret, se reproşează instanţei de control faptul că nu ar fi răspuns criticilor referitoare la aspectul existenţei în continuare a factorului alea, la faptul că, în pofida schimbării formatului de joc, şansele de câştig nu au crescut semnificativ prin raportare la tipul de pariu-acumulator, respectiv la incidenţa unei condiţii pur potestative.

Înalta Curte arată că se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nemotivarea hotărârii, motivarea sa contradictorie sau prezentarea, de către instanţa a cărei hotărâre este recurată, numai a motivelor străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conţinutul său, nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea pronunţată va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Din modul de expunere al criticilor în cererea de recurs se deduce că ipoteza avută în vedere de recurentul-reclamant în argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., vizează lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Înalta Curte reţine că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat, instanţa nefiind ţinută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

De asemenea, în jurisprudenţa constantă a C.E.D.O. s-a apreciat că obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile judecătoreşti nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecaţii a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Examinarea deciziei recurate relevă faptul că instanţa de apel a răspuns tuturor motivelor de apel cu care a fost învestită şi, prin urmare, nu se poate reţine că ar fi omis să se pronunţe asupra vreunui aspect din cele care i-au fost supuse spre analiză, câtă vreme instanţa a examinat problema de fond supusă judecaţii, analizând în mod efectiv criticile invocate.

Astfel, nu pot fi primite susţinerile recurentului vizând lipsa unei motivări din perspectiva unei neanalizări a aspectelor privind existenţa în continuare a factorului alea, a faptului că, în pofida schimbării formatului de joc, şansele de câştig nu au crescut în raport de tipul de pariu-acumulator, respectiv a incidenţei unei condiţii pur potestative, câtă vreme, astfel cum reiese din considerentele hotărârii atacate, instanţa a răspuns argumentat motivelor de apel care au fost formulate de reclamant în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea devolutivă de atac, aspectele în legătură cu care se invocă nemotivarea fiind, în realitate, argumente în susţinerea motivelor de apel analizate.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de apel, a apreciat că situaţia de fapt generată de schimbarea formatului de joc se circumscrie prevederilor Regulamentului de joc (art. 5 pct. 3 şi art. 2 pct. 1 lit. d) şi f). În acest sens a arătat că, la momentul plasării pariurilor se cunoştea faptul că formatul de joc era de maxim 3 seturi, astfel că, pentru selecţia aleasă de reclamant numărul maxim de game-uri care se puteau disputa într-un meci era de 39, în timp ce în formatul schimbat de organizatori numărul maxim de game-uri era de 27. Reţinând că reclamantul a pariat că se vor juca mai puţin de 26,5 game-uri, a conchis că rezultă până la evidenţă că factorul alea a fost eliminat, deoarece cotele evenimentelor nu reflectau situaţia reală, fiind eronate.

Apoi, în contextul nedovedirii faptului că pe piaţa generală erau disponibile la momentul plasării comenzilor cote ca cele la care au fost plasate pariurile din speţă, a arătat că acele cote oferite în contextul formatului nou, de trei seturi, nu ar fi putut fi oferite în formatul Super Tie-Break, fiind eronate. În acest context, instanţa de apel a subliniat că susţinerea reclamantului potrivit căreia nu ar fi existat o creştere substanţială a şanselor de câştig este nefondată, de vreme ce modificarea formatului de joc a determinat schimbarea în mod esenţial a raporturilor dintre părţi.

De asemenea, în urma analizării probatoriului administrat, a reţinut că schimbarea formatului de joc s-a produs într-o modalitate nepredictibilă, fiind pentru prima dată în 30 de ani când C., a decis să schimbe formatul meciurilor de tenis în mijlocul turneelor, pe fondul restricţiilor impuse de pandemia provocată de Coronavirus, respingând, astfel, ca nefondate, susţinerile privind anularea post-factum a pariului şi, implicit, cele privind existenţa unei condiţii pur potestative.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, atât timp cât în considerente, instanţa de apel a analizat probele ce au fost administrate şi a făcut aprecieri concrete cu privire la acestea, motivând pentru care anume considerente a reţinut probele administrate şi susţinerile părţilor, decizia atacată este legală şi temeinică din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la ipoteza lipsei motivelor pe care se sprijină.

Privită ca o garanţie a imparţialităţii instanţei şi ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, hotărârea trebuie să cuprindă o analiză concretă şi coroborată a probelor administrate, stabilirea împrejurărilor esenţiale în cauză şi normele incidente.

În egală măsură, motivarea trebuie să fie, deopotrivă, corespunzătoare, clară şi concisă şi să se constituie într-o analiză riguroasă şi concretă a problemelor esenţiale ce au făcut obiectul judecăţii, nefiind necesar un răspuns detaliat fiecărui argument invocat de părţi.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a respectat aceste exigenţe, motivarea hotărârii cuprinzând în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia la care s-a oprit instanţa, astfel că nu se poate susţine cu temei că este vorba de nemotivarea hotărârii.

Faţă de considerentele expuse, se impune a se reţine că motivele de nelegalitate astfel formulate nu se circumscriu şi nu pot fi analizate din perspectiva prefigurată, aceea a lipsei motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentul-reclamant se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, mai exact a dispoziţiilor art. 1170, 1173, 1175, 1182, 1235, 1246 şi urm., 1269, 1270, 1403, 1469, 1480 alin. (2), (14)88, 1495, 1556, 1615, 2266 C. civ., în special cele privind Contractul aleatoriu, dispoziţiile C. civ. privind subzistenţa unei condiţii pur potestative, respectiv obligaţiile profesioniştilor, precum şi cele ale art. 5 pct. 3 şi art. 2 pct. 1 lit. d) şi f) din Regulamentul de joc.

Reluând susţinerile din cererea de apel, recurentul-reclamant afirmă, în esenţă, că respectivul contract de joc şi-a păstrat caracterul aleatoriu chiar şi după ce organizatorul a schimbat formatul meciurilor, neexistând nici măcar o creştere substanţială a şanselor de câştig, respectiv că situaţia de fapt reţinută nu poate fi calificată drept "eroare" de stabilire a cotei, în sensul dispoziţiilor Regulamentului de joc, ci o culpă a pârâtei, precum şi faptul că acţiunea acesteia de anulare a pariului nu relevă buna sa credinţă, ci este o practică de invocare a propriei culpe şi a condiţiei pur potestative pentru a nu mai onora pariurile devenite câştigătoare.

Cu privire la aceste critici Înalta Curte arată că invocarea aplicării greşite ori încălcării unei norme de drept material într-un recurs presupune nu doar invocarea normei de drept material în mod punctual, ci şi reflectarea mecanismului său corect de aplicare ori interpretare şi modul în care instanţa de apel a înfrânt acest procedeu.

Înalta Curte constată că recurentul s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la soluţia recurată, la modul în care instanţa de apel a concluzionat asupra stării de fapt, criticile vizând, în realitate, greşita interpretare a noţiunii de "eroare" prevăzută în Regulamantul de joc.

Din perspectiva dispoziţilor legale invocate de recurent, Înalta Curte constată că eroarea viciu de consimţământ este esenţială şi este de natură să provoace nelavabila încheiere a contractului şi atunci când poartă asupra unei "împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat" (art. 1207 alin. (2) lit. b) C. civ.).

În acord cu instanţele devolutive, Înalta Curte relevă faptul că, schimbarea de către organizatori, cu doar câteva ore înainte ca recurentul-reclamant să plaseze biletele de pariuri, ce vizau jucarea a mai puţin de 26,5 game-uri, a formatului meciurilor de tenis feminin organizat sub egida C., adică a stării de fapt, a realităţii avută în vedere de pârâtă la configurarea cotelor de pariuri, din formatul obişnuit de 3 seturi, cu maxim 39 de game-uri, în formatul Super Tie-Break, cu maxim 27 de game-uri, a reprezentat o împrejurare esenţială necunoscută de pârâtă la stabilirea condiţiilor de joc şi de pariu, consecinţa fiind configurarea unor cote de natură a conduce la eliminarea factorului alea, ce caracterizează contractul de joc, prin esenţa sa aleatoriu, întrucât cotele înscrise pe biletele de pariuri nu mai reflectau, la momentul disputării partidelor, realitatea avută în vedere. Prin urmare, cotele oferite în contextul unui format normal de joc nu ar fi fost oferite şi nu puteau fi oferite în formatul modificat, deoarece erau, în mod evident, câştigătoare în toate cazurile.

Reţinând faptul că, în situaţia în care pârâta ar fi cunoscut din timp schimbarea formatului meciurilor aceasta nu ar fi oferit posibilitatea de a se paria pentru formatul Super Tie-Break conform selecţiei reclamantului, deoarece şansele ca acea selecţie să fie câştigătoare erau foarte mari, Înalta Curte arată că nu poate fi primită critica referitoare la faptul că nu a existat nicio creştere substanţială a şanselor de câştig. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din motivarea instanţelor de fond, modificarea intempestivă a formatului de joc, a făcut ca acele cote oferite anterior să genereze şanse aproape sigure de câştig şi şanse infime de pierdere.

Nici criticile ce vizează culpa pârâtei care nu ar mai dori să onoreze pariurile devenite câştigătoare, respectiv reaua-credinţă a acesteia, nu pot fi primite deoarece aprecierea probelor şi a circumstanţelor proprii pricinii deduse judecăţii implică aspecte care ţin exclusiv de situaţia de fapt şi de probele administrate, astfel încât evaluarea are caracter cazual, nefiind întrunită ipoteza existenţei unor motive de nelegalitate.

Faţă de cele reţinute anterior, se constată că decizia recurată nu este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în speţă, motivarea curţii de apel fiind una clară, precisă şi ataşată circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

În concluzie, se constată că parte din criticile circumscrise motivului de casare prev. De art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate iar o altă parte a acestora vizează aspecte de pretinsă netemeinicie a hotărârii atacate, care nu pot face obiect de analiză în recurs.

Reţinând, aşadar, că nu subzistă niciuna dintre criticile invocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 183/2023 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 183/2023 din 9 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.