Consolidation of jurisdiction in alternative territorial competence for insurance damages when incompetence is not raised by the defendant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff's designated forum, ordering the Iași Court to assume jurisdiction and resolve a negative conflict of competence between the Iași Court and the Bucharest Sector 1 Court. The dispute arose from a civil suit by an insurance company against an agency for unpaid damages and penalties, where the initial court (Iași) first declared competence but later declined it *ex officio* based on its view that insurance jurisdiction was absolute; the subsequently seized court (Bucharest) then also declined jurisdiction, citing procedural errors in the first instance and asserting alternative competence. The Supreme Court determined that the dispute concerned an insurance liability claim where territorial jurisdiction is alternative rather than exclusive, rendering the incompetence a matter of private order under Articles 129 and 130 of the Code of Civil Procedure. Because the defendant did not raise the objection of incompetence within the statutory deadline, the first court’s jurisdiction was consolidated and could not be challenged by the court itself, leading to the final decision that the Iași Court remains competent to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 C. proc. civ, art. 132 alin. (2) C. proc. civ, art. 115 alin. (1) C. proc. civ, art. 109 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ; Consolidation of jurisdiction in alternative territorial competence for insurance damages when incompetence is not raised by the defendant: The dispute arose from a civil suit by an insurance company against an agency for unpaid damages and penalties, where the initial court (Iași) first declared competence but later declined it *ex officio* based on its view that insurance jurisdiction was absolute; the subsequently seized court (Bucharest) then also declined jurisdiction, citing procedural errors in the first instance and asserting alternative competence. The Supreme Court determined that the dispute concerned an insurance liability claim where territorial jurisdiction is alternative rather than exclusive, rendering the incompetence a matter of private order under Articles 129 and 130 of the Code of Civil Procedure. Because the defendant did not raise the objection of incompetence within the statutory deadline, the first court’s jurisdiction was consolidated and could not be challenged by the court itself, leading to the final decision that the Iași Court remains competent to hear the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for the High Court to resolve the negative conflict of competence and assign jurisdiction to the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi – secţia Civilă la 26.06.2020, reclamanta S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar CITR Filiala Cluj, a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. – Agenţia Iaşi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu intervenientul C., să oblige pârâta să-i plătească suma de 32.724 RON, reprezentând despăgubiri, penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi, calculate de la 04.05.2018 până la achitarea integrală a debitului şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 9497/20.09.2021, Judecătoria Iaşi – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi 115 alin. (1) C. proc. civ.. şi a reţinut că, în materia asigurărilor, competenţa teritorială este una absolută, specială, respectiv cea atrasă de sediul asigurătorului şi de domiciliul asiguratului. Cum în cauză atât sediul asigurătorului, cât şi domiciliul asiguratului sunt situate în Bucureşti, a apreciat că Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti îi aparţine competenţa de soluţionare a cauzei.
Astfel învestită, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3918/15.04.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, prin încheierea din 23.11.2020, Judecătoria Iaşi s-a declarat competentă în soluţionarea cauzei, iar la 14.06.2021, când a repus cauza pe rol, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 9497/20.09.2021, cu încălcarea art. 131 C. proc. civ. A subliniat că, potrivit art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (2) C. proc. civ., prima instanţă sesizată a devenit competentă ca urmare a încheierii interlocutorii pronunţate asupra competenţei, aşa încât nu mai putea pune în discuţie necompetenţa sa.
De asemenea, a mai reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, în prezenta cauză competenţa teritorială este alternativă, astfel că reclamantul are dreptul de opţiune între instanţa de la domiciliul pârâtului şi cele prevăzute la art. 115 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidente şi prevederile art. 109 C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:
Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În materia asigurărilor, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea privitoare la despăgubiri se va putea depune şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.
Aşadar competenţa teritorială în materia asigurărilor este alternativă, iar nu exclusivă.
Articolul 129 alin. (2) C. proc. civ. enumeră situaţiile în care necompetenţa este de ordine publică (când se încalcă competenţa generală, materială şi cea teritorială exclusivă).
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, în toate celelalte cazuri – aşadar, şi când competenţa teritorială este alternativă, ca în speţă –, necompetenţa este de ordine privată.
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".
În prezenta cauză, necompetenţa teritorială a primei instanţe nu a fost invocată de pârâtă potrivit normei de procedură anterior evocată, astfel că, faţă de prevederile legale citate mai sus, nici Judecătoria Iaşi nu o putea invoca, din oficiu, consolidându-i-se astfel competenţa de soluţionare a cauzei.
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2023.