Insurance arbitration validity: absence of written arbitration agreement voids jurisdiction despite regulatory alternative dispute resolution mandate

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 130 din 26 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat – Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2022, s-a admis acţiunea reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., şi a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 1314.42 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă, neachitată, suma de 2795,54 RON reprezentând penalităţile de întârziere de 0,2%/zi de întârziere şi suma de 2450 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Invocând dispoziţiile art. 608, alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. proc. civ., împotriva hotărârii arbitrale pronunţate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat – Sediul Zonal Craiova, reclamanta B. S.A. a formulat acţiune în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub număr de dosar x/2022

Prin sentinţa nr. 117 din 8 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 130 din 26 octombrie 2022 în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Acţiunea în anulare a fost înregistrată la 5 ianuarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa nr. 10/2023 din 25 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a civilă, a fost respinsă acţiunea în anulare şi a fost obligată reclamanta B. S.A. să plătească pârâtei A. S.R.L. suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

În termen legal, împotriva sentinţei nr. 10/2023 din 25 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, reclamanta B. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Astfel, recurenta a precizat că din interpretarea art. 7 alin. (3) din Norma A.S.F. nr. 18/2017 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare-reasigurare şi brokerilor de asigurare, rezultă că textul pune accent pe faptul că soluţionarea amiabilă sau prin intermediul metodelor alternative se face cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la acestea, nelimitându-se dreptul părţilor de a se adresa instanţelor de judecată abilitate.

Însă, calea arbitrajului rămâne deschisă părţilor doar în condiţiile încheierii în scris a unei convenţii arbitrale, printr-un act normativ cu forţa juridică a normei A.S.F., neputându-se deroga de la dispoziţiile de principiu ale C. proc. civ., care reglementează modalitatea în care poate interveni jurisdiscţia alternativă.

În acest sens, recurenta a menţionat dispoziţiile art. 548 alin. (1), art. 550, art. 551 şi art. 554 C. civ. privind forma scrisă a convenţiei arbitrale, clauza compromisorie şi compromisul, precum şi obligaţia instanţei de a verifica competenţa instanţelor judecătoreşti.

În opinia recurentei, art. 7 alin. (3) din Norma ASF nr. 18/2017 trebuie interpretat în acord atât cu scopul reglementării sale, cât şi cu principiile generale din materia arbitrajului stabilite prin C. proc. civ., anume că instituie doar o obligaţie a societăţii de asigurare de a da curs invitaţiei persoanei prejudiciate de a apela la mijloacele alternative de soluţionare a divergenţelor, părţile stabilind împreună, prin convenţie arbitrală, elementele necesare arbitrajului prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Apreciază că o interpretare contrară a acestor dispoziţii ar avea ca efect nesocotirea dispoziţiilor obligatorii ale C. proc. civ. şi a principiilor avute în vedere de legiuitor, nefiind proporţională cu scopul urmărit.

În concluzie, a susţinut că sentinţa atacată este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material ce guvernează materia arbitrajului deoarece tribunalul arbitral nu a fost legal învestit cu soluţionarea litigiului în lipsa unei convenţii în acest sens.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi invocat de recurentă are în vedere situaţia în care hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material ce guvernează materia arbitrajului, întrucât între societatea recurentă şi societatea reclamantă A. S.R.L. nu a existat o convenţie arbitrală scrisă, condiţie esenţială pentru sesizarea legală a instanţei arbitrale şi atragerea competenţei acesteia în soluţionarea litigiului.

În raport cu această argumentare, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că se invocă aplicarea greşită a unor norme de drept procesual, respectiv cele referitoare la aprecierea greşită asupra motivelor de desfiinţare a hotărârii arbitrale.

Criticile recurentei sunt întemeiate, întrucât instanţa nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a încălcat dispoziţiile din Cartea a IV-a, Titlurile I şi II C. proc. civ., potrivit cu care arbitrajul se organizează şi se desfăşoară conform convenţiei arbitrale încheiate între părţi, acţiunea în anulare a pârâtei fiind în mod greşit respinsă ca nefondată.

Astfel cum rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 100 din 7 martie 2017, arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită.

În temeiul art. 548 şi urm. C. proc. civ., părţile stabilesc prin convenţia arbitrală, inclusiv efectuată în faţa instanţei arbitrale, recurgerea la arbitraj şi regulile privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului ori alte reguli privind desfăşurarea arbitrajului.

În acest context, Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă a soluţionat acţiunea în anulare prin aplicarea greşită a prevederilor anterior menţionate, prin aceea că a dat prevalenţă dispoziţiilor art. 7 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) lit. d) din Norma ASF nr. 18/2017 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare-reasigurare şi brokerilor de asigurare, constatând astfel, ca fiind legală învestirea tribunalului arbitral prin acţiunea reclamantei, în absenţa unei convenţii arbitrale cu pârâta, astfel cum aceasta este reglementată prin art. 548 şi următoarele C. proc. civ.

Cu privire la Norma ASF nr. 18/2017, se poate observa din chiar titlul actului că aceasta reglementează, în principal, "procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare". După detalierea modalităţii de derulare a unei asemenea proceduri, la art. 7 alin. (3) din Normă se prevede că "în vederea soluţionării pe cale amiabilă a disputelor dintre societăţi, brokeri şi asiguraţi, contractanţi, beneficiari, persoane prejudiciate sau reprezentanţii acestora, la solicitarea uneia dintre părţi, se utilizează metodele alternative de soluţionare a litigiilor, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare." Se stabileşte astfel că soluţionarea amiabilă sau prin intermediul metodelor de soluţionare alternativă a litigiilor se face cu respectarea dispoziţiilor legale privitoare la acestea şi că, prin aceasta, nu se limitează dreptul părţilor de a se adresa instanţelor de judecată abilitate.

Fără a nega posibilitatea rezolvării unor asemenea categorii de litigii prin intermediul unor proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor, astfel cum a reţinut şi curtea de apel, Înalta Curte constată că această cale rămâne deschisă părţilor doar în condiţiile încheierii unei convenţii arbitrale. Printr-un act normativ cu forţa juridică a Normei ASF, care este interpretată greşit prin sentinţa atacată, nu s-ar putea deroga de la dispoziţiile C. proc. civ., care reglementează expres condiţiile în care poate fi abilitată jurisdicţia alternativă, de esenţa procedurii arbitrale.

Prin urmare, în soluţionarea acţiunii în anulare, în mod greşit nu s-a observat incidenţa motivului prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea arbitrală este desfiinţată atunci când "tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală". Astfel încât, soluţia ce se impunea era cea prevăzută de art. 613 alin. (3) lit. a) C. proc. civ., recursul pârâtei fiind fondat.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 coroborat cu art. 613 alin. (3) lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. prin lichidator judiciar CITR Filiala Bucureşti S.P.R.L. împotriva sentinţei nr. 10/2023 din 25 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. prin lichidator judiciar CITR FILIALA BUCUREŞTI împotriva sentinţei nr. 10/2023 din 25 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia a II-a Civilă.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2023.