Jurisdiction over normative act challenge assigned to administrative court despite pension-law effects

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, cu consecinţa obligării pârâtei plata drepturilor băneşti de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei; să dispună desfiinţarea O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat în absenţa modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023; şi să dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, conform gradului deţinut, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare în baza art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

S-a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţia României, solicitându-se sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 82/2023 din 16 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia I Civilă.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea şi neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor dispoziţiilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale.

S-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010 având în vedere că, în materia litigiilor care au ca obiect drepturi ce derivă din pensie, funcţionează instanţe/secţii specializate, competenţa instanţelor de contencios administrativ nefiind atrasă, în astfel de cauze, prin invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la data de 19 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Brăila – secţia I Civilă sub acelaşi număr de dosar.

2. Prin sentinţa civilă nr. 700 din 10 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Brăila – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că cererea nu aparţine materiei asigurărilor sociale, având în vedere că, într-un astfel de litigiu, nu se poate pretinde decât restituirea sumelor, în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015, prin decizie de revizuire.

Prin urmare, a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub acelaşi număr de dosar.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Brăila – secţia I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale a instanţei de judecată.

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, reclamantul se consideră vătămat de măsura aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, solicitând anularea ordonanţei, declararea neconstituţionalităţii acesteia şi despăgubiri, reprezentând diferenţele drepturilor de pensie ce i s-ar cuveni ca urmare a desfiinţării actului normativ atacat.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi."

Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă" iar, în acord cu dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi articol, "acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Se reţine că reclamantul vizează repararea prejudiciului cauzat prin instituirea unor unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra drepturilor sale de pensie însă, nu în accepţiunea Legii nr. 263/2010 sau a Legii nr. 223/2015, care presupun contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă şi în subsecvenţa unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum s-a indicat în petitul cererii.

Chiar dacă unul dintre efectele anulării O.U.G. nr. 59/2017 s-ar răsfrânge, în concret, asupra drepturilor de pensie, acest aspect nu poate determina calificarea litigiului drept o cauză în materia asigurărilor sociale, întrucât reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de anulare a unui act normativ.

Având în vedere finalitatea demersului judiciar, rezultă că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Totodată, se constată că cererea reclamantului cuprinde un capăt principal, constând în anularea O.U.G. nr. 59/2017 şi o serie de capete de cerere accesorii, privind despăgubirile, actualizarea acestora cu inflaţia, precum şi dobânda legală, pretinse sub condiţia admiterii celui principal, acestea urmând a fi soluţionate, potrivit art. 123 C. proc. civ., de instanţa competentă să judece cererea principală.

Or, în materie de competentă, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, (...) se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport cu faptul că O.U.G. nr. 59/2017 contestată de reclamant a fost emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

De asemenea, stabilirea instanţei competente teritorial se realizează pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

În concluzie, dat fiind că reclamantul domiciliază în municipiul Brăila, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.