Competitive jurisdiction conflict over enforceability of consumer jurisdiction clause against claim cessionary

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de valoare redusă înregistrată la data de 14 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timişoara – secţia I Civilă sub nr. x/2022 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C., obligarea acestora la plata sumei de 6.535,71 RON, reprezentând debit principal, precum şi la plata sumei de 56.184,99 RON, reprezentând penalităţi de întârziere de 0.09% pe zi, stabilite potrivit contractului, modificate la 0.88% pe zi de întârziere, calculate la suma de 6.535,71 RON, până la data introducerii cererii, respectiv 27.09.2022.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1.350 şi 1.270 C. civ. şi ale art. 663 alin. (4) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 8992/2023 din 19 aprilie 2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1.028 alin. (2) raportat la art. 121 C. proc. civ., cererea putea fi introdusă numai la instanţa domiciliului consumatorului, respectiv la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Totodată, clauza atributivă de competenţă din actul adiţional la contract este considerată nescrisă, în temeiul dispoziţiilor art. 121 raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată la data de 22 mai 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub acelaşi număr.

2. Prin sentinţa civilă nr. 8679/2023 din 17 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată cauza în favoarea Judecătoriei Timişoara.

De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prevederea contractuală privind alegerea de competenţă este valabilă, fiind încheiată după naşterea dreptului la despăgubire în favoarea reclamantei, întrucât data scadenţei ultimei rate a fost stabilită la data de 28 august 2020, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/16.08.2019, iar actul adiţional în care a fost inserată clauza a fost încheiat la 26.07.2021.

Cauza a fost înregistrată la data de 28 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă sub acelaşi număr.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Timişoara – secţia I Civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile."

De asemenea, art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl reprezintă dreptul reclamantei de a se prevala de clauza atributivă de competenţă stabilită prin actul adiţional încheiat la data de 26.07.2021 cu privire la contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019.

Înalta Curte reţine că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, între D., în calitate de vânzător, pe de o parte şi pârâtele B. şi C., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019.

Prin actul adiţional încheiat la data 26.07.2021 părţile contractului de vânzare-cumpărare au agreat ca orice litigiu pornit din executarea contractului să fie soluţionat de Judecătoria Timişoara în primă instanţă.

Ulterior, între vânzătorul D., în calitate de cedent şi reclamanta A. S.R.L., în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de creanţe nr. x, prin care cedentul a cedat cesionarului dreptul său de creanţă provenind din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019 şi actul adiţional din 26.07.2021 împotriva pârâtelor.

Totodată, se constată că, potrivit art. 1.566 alin. (1) C. civ., "Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanţă împotriva unui terţ." iar, conform art. 1.568 alin. (1) din acelaşi cod, "Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate."

Ca urmare a cesiunii de creanţă, este transferat în patrimoniul cesionarului numai un drept de creanţă, iar nu toate drepturile şi obligaţiile aferente contractului iniţial, dintre cedent şi debitorul cedat, acest din urmă efect juridic fiind specific unei instituţii juridice distincte, anume cesiunii de contract.

În cauză, prin contractul de cesiune de creanţe nr. x, cesionarul a dobândit numai dreptul de creanţă al cedentului împotriva pârâtelor, şi nu toate drepturile şi obligaţiile izvorând din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 04/16.08.2019, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional încheiat la data 26.07.2021.

Ca o consecinţă, reclamanta, în calitate de cesionar, nu se poate prevala în mod valabil de clauza atributivă de competenţă inserată în actul adiţional încheiat la data de 26.07.2021, între cedentul-vânzător şi pârâte, prin introducerea cererii de valoare redusă la instanţa stabilită de părţile contractului de vanzare-cumpărare nr. x/16.08.2019, respectiv instanţa de la domiciliul sau sediul cedentului.

Această clauză ar fi putut produce efecte numai în raporturile dintre cedentul vânzător şi pârâte, nu şi faţă de reclamantă, dat fiind calitatea acesteia de simplu cesionar al creanţei, respectiv de terţ faţă de raportul juridic iniţial.

Prin urmare, atât timp cât cererea de chemare în judecată împotriva pârâtelor consumatori a fost formulată de cesionarul creanţei, nu prezintă relevanţă faptul că părţile raportului juridic iniţial au agreat asupra unei clauze atributive de competenţă sau momentul când a fost încheiată această clauză.

Înalta Curte impune astfel concluzia că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă se determină potrivit dispoziţiilor art. 121 prima teză C. proc. civ., care prevăd că cererile formulate împotriva unui consumator sunt de competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliului consumatorului.

Având în vedere că domiciliul pârâtelor se află în municipiul Bucureşti, sectorul 1 respectiv sectorul 6, rezultă că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.