Subrogation claim under Law No. 132/2017; exclusion of ex officio invocation of relative territorial incompetence

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 9 septembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. x/2022 reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), în contradictoriu cu pârâţii A. şi B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să îi ramburseze suma de 2.792,55 RON, compusă din 2.453,80 RON, achitată autorităţilor din Germania şi suma de 338,75 RON, pentru traducerea de documente, să îi achite suma de 471,33 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 2.453,80 RON, calculată până la data de 20.07.2022 inclusiv, precum şi dobânda legală aferentă sumei de 2.453,80 RON, de la data formulării prezentei acţiuni şi până la data achitării şi, totodată, să-i achite suma de 64,36 RON, reprezentând TVA datorat bugetului de stat la încasarea sumelor menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 11858/2022 din 11 noiembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Iaşi – secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că, urmare a solicitărilor instanţei, la data de 05.10.2022, reclamantul a precizat că, din eroare, a depus acţiunea la Judecătoria Iaşi, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în raza căreia domiciliază pârâtul A.. Totodată, la data de 02.11.2022, reclamantul a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, în raza căreia îşi are sediul societatea pârâtă.

Reţinându-se că este incertă adresa societăţii pârâte, în raport cu dispoziţiile art. 94 şi 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus declinarea competentenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 20 martie 2023, sub acelaşi număr.

2. Prin sentinţa civilă nr. 7695 din 9 octombrie 2023 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că necompetenţa teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, reclamantul a introdus acţiunea la Judecătoria Iaşi, excepţia necompetenţei teritoriale nefiind invocată de către niciunul dintre pârâţii chemaţi în judecată.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei sesizate de reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civililă la data de 14 noiembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi – secţia Civilă şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Iaşi – secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect acţiunea în regres formulată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 132/2017, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata de despăgubirilor cauzate ca urmare a accidentului de circulaţie produs în Germania de către un autoturism neasigurat pentru răspundere civilă auto.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Pentru ipoteza pluralităţii de pârâţi, art. 112 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia iar, potrivit art. 116 din acelaşi cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, în cauză, acţiunea fiind introdusă împotriva a doi pârâţi, competenţa teritorială este alternativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată.

Or, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., spre deosebire de necompetenţa de ordine publică, necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. De asemenea, în acord cu dispoziţiile art. 130 alin. (4) din acelaşi cod, dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a depus cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

Aceste texte de lege impun observaţia că necompetenţa teritorială de ordine privată nu poate fi invocată de reclamant ori de instanţa sesizată, din oficiu.

Ca o consecinţă, dacă pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale relative în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operează decăderea din dreptul de a mai fi invocată necompetenţa instanţei sesizate de reclamant, instanţa învestită prin cererea de chemare în judecată devenind astfel competentă să soluţioneze cauza.

În cauză, se reţine că niciunul dintre pârâţi nu a invocat necompetenţa teritorială a Judecătoriei Iaşi sesizate de reclamant. Dimpotrivă, reclamantul este partea care, prin note scrise, a arătat că, din eroare, cererea a fost depusă la Judecătoria Iaşi, solicitând declinarea cauzei, mai întâi, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti iar, ulterior, la Judecătoria Buftea.

Se constată, aşadar, că invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată, din oficiu, de către Judecătoria Iaşi – secţia Civilă la termenul de judecată din 10 noiembrie 2022 s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale sus menţionate.

Prin urmare, dat fiind că excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în mod procedural, respectiv de partea îndreptăţită să o invoce şi la termenul stipulat de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa Judecătoriei Iaşi, în calitate de instanţă învestită prin cererea de chemare în judecată, s-a acoperit în mod definitiv, acesteia revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi – secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi – secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2024.