Jurisdiction for union-initiated labor actions: Competence attaches to the seat of the claiming organization rather than the member’s location

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 08.12.2022, sub nr. x/2023, disjunsă din dosarul nr. x/2022, reclamanta A., în numele şi pentru membrul de sindicat B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, R.N.P. Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A. şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Brăila: (1) obligarea pârâtelor la încadrarea salariatului, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă ce presupun, potrivit atribuţiilor din fişa postului, desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, în condiţii speciale de muncă, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; (2) obligarea pârâtei R.N.P. Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brailei R.A. la încheierea actelor adiţionale la contractul individual de muncă al salariatului, având calitatea de personal silvic, încadrat în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data încadrării în locul de muncă respectiv; (3) obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariat, având calitatea de personal silvic, încadrat în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data încadrării în locul de muncă respectiv şi în continuare, pe toată durata existenţei contractului individual de muncă în condiţii speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), alin. (2) alin. (1), art. 6 alin. (1)-(4), (9), art. 15 lit. a) şi art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) şi alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 3307 pronunţată la 26 mai 2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut, în esenţă, că în cazul stabilirii calităţii procesuale active în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în decizia nr. 1/2013, a menţionat expres denumirea de organizaţie sindicală (acestea fiind denumirea generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală după cum reiese din art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011), iar în cazul problemei de drept referitoare la instanţa competentă în soluţionarea acestor acţiuni, a făcut referire la sediul sindicatului.

A mai reţinut instanţa că reclamantul este membru de sindicat în Sindicatul Silvicultorilor Brăileni, criteriul de determinare al competenţei fiind cel al sediului sindicatului al cărui membru este, respectiv Brăila.

De asemenea, făcând trimitere la dispoziţiile art. 6 C. proc. civ., instanţa a considerat că, prin alegerea competenţei în raport de sediul organizaţiei sindicale, şi nu a sindicatului, s-ar încălca principiul celerităţii soluţionării litigiului.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia I civilă sub acelaşi număr de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 690 din 4 octombrie 2023, instanţa şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, s-a reţinut, în esenţă, că acţiunea a fost introdusă de o organizaţie sindicală de tip federaţie, aceasta având calitatea de reclamantă, iar faţă de considerentele Deciziei nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant, în cauză A. având sediul în municipiul Bucureşti.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 08.11.2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei R.A. şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Brăila la încadrarea membrului de sindicat în condiţii speciale de muncă, încheierea unor acte adiţionale în acest sens şi plata contribuţiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de A., în numele membrului de sindicat B..

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii iniţiale, disjunsă din dosarul nr. x/2022, respectiv 08 decembrie 2022, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, în vigoare la data sesizării instanţei, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii sau confederaţii sindicale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea nouă a dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cât priveşte calitatea procesuală activă a federaţiilor, confederaţiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizaţiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de raţiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observaţia că şi acestea au aceleaşi drepturi ca ale sindicatelor/organizaţiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor şi intereselor salariaţilor, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Faţă de împrejurarea că sediul A. se află în municipiul Bucureşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.