Mortgage enforcement claim time-barred; mortgage extinguished and land register entries rectified in favor of claimants

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi, la data de 07.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâta S.C. G. S.R.L., solicitând să se constate că a intervenit prescripţia dreptului de a cere şi obţine executarea silită a debitului datorat în baza titlului executoriu constând în Contract de credit nr. 171/12.200 din 27.04.2006, cu actele adiţionale aferente şi Contract de ipotecă nr. S - C. civ. 171 B/l din 02.11.2007, aut. sub nr. x/02.11.2007, toate încheiate cu H. S.A. şi cesionate către pârâtă; să se constate stingerea dreptului de ipotecă convenţională, formând obiect al Contractului de ipotecă nr. S - C. civ. 171 B/l din 02.11.2007, aut. sub nr. x/02.11.2007, urmare a stingerii obligaţiei principale garantate prin ipotecă; să se dispună rectificarea înscrierilor din CF x Rădăuţi, partea a III-a, în sensul radierii ipotecii şi a interdicţiei de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, înscrise în favoarea S.C. G. SRL-sub. CI, C2, C4, C5, C6, C7, C8, C9, precum şi a cesiunilor de creanţă, toate înscrierile vizând imobilul - parcela top x în suprafaţă de 350 mp cu casă de locuit identificată prin nr. cad. x - CI şi bucătărie de vară identificată prin nr. cad. x - C2, situat în loc. Rădăuţi, str. x, jud. Suceava; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 733/13.04.2022 Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, aceasta fiind înregistrată la data de 14.06.2022, sub nr. x/2021, pe rolul secţiei a II-a civilă.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 210 din data de 18 octombrie 2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate excepţiile inadmisibilităţii acţiunii în constatare şi netimbrării acţiunii; a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.R.L., constatând că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a debitului datorat în baza contractului de credit nr. x/2006 şi a actelor adiţionale încheiate cu H. S.A. şi cesionate către pârâtă, stingerea ipotecii convenţionale autentificate sub nr. x/2007 la B.N.P. I. asupra imobilului situat în municipiul Rădăuţi, str. x, jud. Suceava şi dispunând rectificarea înscrierilor în CF x Rădăuţi, provenită din conversia CF x partea III, în sensul radierii ipotecii şi a interdicţiilor de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, înscrise în favoarea S.C. G. S.R.L., precum şi a cesiunilor de creanţă înscrise vizând imobilul - parcela topo x în supfaraţă de 350 mp cu casă de locuit identificate prin numerele cadastrale x şi x bucătărie de vară, situat în municipiul Rădăuţi, str. x, jud. Suceava; a fost obligată pârâta să le achite reclamanţilor suma de 10.686 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Împotriva sentinţei civile nr. 210 din data de 18 octombrie 2022 a declarat apel pârâta S.C. G. S.R.L., solicitând admiterea apelului, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 38 din 02 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a civilă a respins apelul formulat de pârâta S.C. G. S.R.L. Rădăuţi împotriva sentinţei civile nr. 210 din data de 18 octombrie 2022, pronunţate de Tribunalul Suceava– secţia a II-a civilă, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi respingerea cererii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurenta-pârâtă a criticat decizia din apel, arătând că instanţa a reţinut în mod greşit faptul că nu s-ar fi invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe şi nu s-ar fi solicitat probe decât în mod generic, în realitate excepţia necompetenţei fiind invocată în mod implicit odată cu calificarea acţiunii, iar solicitarea de anexare a dosarului de executare silită fiind formulată în şedinţă publică.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, s-a arătat că instanţa de apel a impus în sarcina pârâtei responsabilitatea stabilirii acestora, invocând faptul că partea ar fi trebuit să indice în mod concret cu cât apreciază că valoarea cheltuielilor depăşeşte un nivel rezonabil, deşi instanţa era cea care trebuia să cenzureze acea valoare în raport de mai mulţi factori.

Totodată, se impută instanţei de apel faptul că nu a analizat notele de şedinţă şi înregistrările şedinţei de la judecată, din care reieşea încălcarea de către judecătorul primei instanţe a principiilor privind dreptul la apărare, contradictorialitatea, egalitatea de tratament, echidistanţa şi imparţialitatea.

De asemenea, recurenta critică interpretarea dată de instanţa de apel noţiunii de "ascundere a bunurilor ", arătând că aceasta este posibilă şi în cazul bunurilor imobile, prin acţiuni sau inacţiuni de natură să împiedice executarea silită.

În sfârşit, recurenta consideră greşită concluzia instanţei, în sensul că desfiinţarea executării silite dispusă prin sentinţa civilă nr. 531/2020 ar echivala cu anularea executării silite, arătând că această reţinere eronată a condus la o soluţie greşită în ce priveşte întreruperea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, la data de 29.03.2023, sub nr. x/2021.

Apărarea formulată în cauză

Intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E. şi F. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 05 mai 2023, prin care au invocat nulitatea recursului, pentru nemotivarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 487 şi art. 489 C. proc. civ., iar pe fond au solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 07 septembrie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 08 iunie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 octombrie 2023, preschimbat ulterior pentru data de 26 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Prealabil, cu referire la criticile prin care se combat constatările de fapt ale instanţei de apel care au determinat respingerea motivelor de apel ce priveau omisiunea soluţionării excepţiei necompetenţei materiale pretins invocate în faţa primei instanţe, respingerea solicitării de probe, caracterul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate reclamanţilor, Înalta Curte constată că nu reprezintă critici de nelegalitate, ci simple nemulţumiri ale părţii, nefiind arătate dispoziţiile de drept material sau procesual pretins încălcate de către instanţa de apel cu prilejul soluţionării căii de atac.

În acelaşi timp, argumentele recurentei prin care se contestă concluzia instanţei de apel, întemeiată pe probele administrate în cauză, în sensul nedovedirii conduitei culpabile a intimaţilor, de sustragere de la executare a bunurilor ce constituie obiectul ipotecii şi de tergiversare a executării silite, au natura unor critici de netemeinicie care nu pot fi examinate în recurs.

Vor fi avute în vedere în acest sens dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, calea extraordinară de atac a recursului urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea în condiţiile legii a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ca atare, criticile prin care se pretinde o greşită evaluare a situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat în cauză de către instanţa de apel ori cele prin care se combat constatările de fapt ale instanţei de apel, fără a se releva încălcarea vreunei dispoziţii de drept material sau procesual, nu justifică reformarea deciziei recurate, ţinând cont de limitele în care se realizează controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Motivul de recurs ce priveşte încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 4052 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât priveşte încălcarea unor norme de procedură, nu este fondat.

Se constată că instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 531/28.02.2020 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. x/2019, rămasă irevocabilă, s-a dispus desfiinţarea executării silite în dosarele de executare nr. 20/2013 şi nr. 58/2013 ale BEJ J..

Raportat la motivul de nelegalitate care a stat la baza soluţiei respective, constând în încălcarea prevederilor art. 398 din C. proc. civ. de la 1865, care sancţionează cu nulitatea executarea pornită împotriva moştenitorilor mai devreme de împlinirea unui termen de 8 zile de la încunoştinţarea colectivă a titlului executoriu, la domiciliul succesiunii pe numele moştenirii, dar şi la efectele admiterii contestaţiei la executare, reglementate de art. 404 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de apel a constatat că măsura dispusă de instanţa de executare a vizat inclusiv cererea de executare silită şi somaţia, astfel încât aceste acte nu au mai putut produce efectul întreruptiv de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

În subsidiar, chiar atribuind un astfel de efect celor două acte de procedură, instanţa de apel a constatat că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit în cursul anul 2016.

Recurenta pârâtă combate considerentul principal al instanţei de apel, susţinând că desfiinţarea executării silite dispusă în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Rădăuţi nu a echivalat cu anularea executării silite şi nu a privit cererea de executare silită din 14.02.2013 şi somaţiile din 20.04.2013.

Nu sunt arătate argumentele de drept care susţin această opinie, iar recurenta nu invocă nicio nouă cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, chiar acceptând că acesta a fost întrerupt prin actele de executare menţionate.

Ca atare, Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 398 şi art. 4052 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. de la 1865, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2006 împlinindu-se cel mai târziu în anul 2016.

Pe de altă parte, reţinând că prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţei garantate cu ipotecă a început să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011, Înalta Curte constată că devin incidente statuările instanţei supreme din cuprinsul Deciziei de recurs în interesul legii nr. 13/2022 din 06 iunie 2022, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 907 din 15 septembrie 2022, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, în interpretarea art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, prin raportare la art. 405 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (1), (4) şi (5) din C. civ., coroborat cu art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 şi art. 2.504 alin. (1) din C. civ., s-a stabilit că:

1. Regimul juridic aplicabil prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanţial în vigoare la momentul naşterii dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea creanţei garantate, fiind lipsită de relevanţă norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită.

2. Dreptul de a obţine executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripţiei executării silite a creanţei întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011.

3. În cazul în care prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a creanţei garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obţine executarea silită a creanţei principale este prescris, situaţie în care termenul de prescripţie aplicabil este de:

- 3 ani, potrivit art. 405 alin. (1) teza I din C. proc. civ. din 1865, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013;

- 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).

Pentru aceste motive, reţinând netemeinicia motivului de recurs invocat, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă G. S.R.L Rădăuţi împotriva deciziei nr. 38 din 02 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava – secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2023.