Labor union's salary-supplement suit over alert-period pay assigned to union-seat court, with Constanța's declination overruled.

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 13 februarie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamantii A., B. prin Sindicatul Naţional "Forţa Legii" au chemat în judecată pârâţii Direcţia de Sănătate Publică Constanţa şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată instituţia publică pârâtă să plătească reclamantelor despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând sporul de 30% raportat la salariul de bază pe perioada stării de alertă, începând cu data de 10 august 2020 - 09 martie 2022 şi daune-interese constând în actualizarea sumelor şi dobânda legală penalizatoare la sumele datorate pentru sporul de 30% menţionat în petitul nr. 1 din cerere, începând cu data la care sumele au devenit exigibile şi până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 131/2020 privind reglementarea unor măsuri, Legii nr. 153/2017, art. 16 din Constituţie, Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice sociale şi culturale, art. 7 lit. b) pct. (i) teza 1; Protocolul 12 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, H.G. nr. 1000/2012 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a Instituţiilor Publice aliate în subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1535 alin. (1) din Noul C. civ., O.G. nr. 13/2011, art. 413 şi art. 417 din Codul administrativ.

Prin sentinţa nr. 1566/2023, pronunţată la data de 08.06.2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a reţinut, în esenţă, că acţiunea nu este formulată de sindicat în numele reclamantelor, ci este promovată de reclamante, care au domiciliul şi locul de muncă pe raza Tribunalului Constanţa, sindicatul fiind indicat doar ca reprezentant al acestora.

În acest sens a fost reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cu care "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul rolul Tribunalului Constanţa – secţia I Civilă la data de 03.07.2023 sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 3065 din 06 noiembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, a reţinut că, faţă de împuternicirea de la dosar şi precizările depuse de către Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în data de 08.06.2023 în faţa Tribunalului Dolj, reiese că reclamantele au împuternicit sindicatul să formuleze acţiunea în numele lor în vederea recuperării drepturilor neacordate, acţiunea fiind semnată de reprezentantul organizaţiei sindicale.

De asemenea, instanţa a făcut trimitere şi la considerentele Deciziei nr. 1/2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat asupra competenţei teritoriale în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicate în numele membrilor lor ca fiind instanţa de la sediul sindicatului, pentru asigurarea unei protecţii mai eficiente a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 13.11.2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia de Sănătate Publică Constanţa la plata despăgubirilor salariale, în discuţie fiind competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict.

Instanţele au stabilit că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi salariale, competenţa se stabileşte după regulile unui conflict individual de muncă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii, respectiv 13 februarie 2023, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii, confederaţii sindicale şi uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi şi nu de către aceştia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de preşedintele sindicatului, fiind anexate la dosar şi împuternicirile acordate de angajaţi organizaţiei sindicale.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la instanţa în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Naţional "Forţa Legii" în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, în a cărui raza teritorială funcţionează Tribunalul Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., partea reclamantă şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul sindicatului.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.