Inadmissibility of extraordinary annulment challenge to revision ruling: scope of Article 503(1) CPC excludes substantive legal errors

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin încheierea din 09.02.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de petentul A., privind reexaminarea taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea cererii ce forma obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul instanţei supreme.

Prin încheierea nr. 932/14.04.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a anulat ca netimbrată cererea petentului A. privind strămutarea pricinii ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Iaşi – secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestor hotărâri A. a formulat cerere de revizuire, care, prin decizia nr. 2585/07.12.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, a fost anulată ca netimbrată.

La 22.03.2023, A., în baza art. 503 C. proc. civ., a formulat contestaţie în anulare împotriva celei din urmă hotărâri, arătând că, în revizuire, faţă de argumentele expuse în motivarea acţiunii, sub aspectul vechimii sale în muncă şi al dreptului la pensie la care era îndreptăţit, judecata cauzei s-a realizat în mod nelegal, sens în care a solicitat rejudecarea procesului.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimată, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se cuvine notat faptul că, potrivit principiului legalităţii căilor de atac, consacrat la nivel constituţional prin art. 129 din Constituţia României, precum şi în normele ce guvernează procesul civil, la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot fi exercitate decât căile de atac prevăzute de lege şi numai în termenii şi condiţiile legale instituite pentru acestea.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, pusă la dispoziţia părţilor de legiuitor cu scopul de a îndrepta neregularităţile formale prevăzute strict şi limitativ de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., săvârşite de instanţe la soluţionarea cauzei cu care au fost învestite, împrejurare care exclude de la controlul realizat în cadrul acesteia erorile de judecată sau aspectele ce ţin de fondul cauzei.

Prin urmare, examenul instanţelor efectuat în această cale de atac în retractare este limitat la verificarea întrunirii condiţiilor de admisibilitate impuse de legiuitor în conţinutul textului de lege anterior enunţat, şi nu a modului în care instanţa a soluţionat cauza dedusă judecăţii.

Totodată, interpretarea textului de lege sus-menţionat relevă faptul că, pentru această cale extraordinară de atac, cerinţele de admisibilitate sunt circumscrise, pe de o parte, naturii hotărârii judecătoreşti atacate, iar, pe de altă parte, erorilor de fapt săvârşite de către instanţe.

Astfel, norma legală consacră în cuprinsul alin. (1) contestaţia în anulare obişnuită, a cărei admisibilitate este condiţionată, pe de o parte, de natura hotărârii judecătoreşti pronunţate – hotărâri definitive, iar, pe de altă parte, de existenţa unor neregularităţi procedurale ce vizează citarea părţii – contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

În speţă, obiectul contestaţiei în anulare promovate de contestator îl reprezintă hotărârea instanţei supreme pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire formulate de aceeaşi parte împotriva încheierii nr. 932/14.04.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, pretins a fi potrivnică încheierii din 9 februarie 2022, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2021.

Faţă de împrejurarea că demersul judiciar de faţă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., fără a se indica, în drept, vreuna dintre ipotezele reglementate de această normă legală, Înalta Curte, raportat la natura hotărârii atacate, astfel cum a fost reţinută anterior, constată că hotărârea contestată nu este susceptibilă de exerciţiul căii extraordinare de atac prevăzute de art. 503 alin. (2) din acelaşi cod, în măsura în care aceasta nu este pronunţată în recurs sau în apel, ci este o decizie definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru care legiuitorul a prevăzut doar posibilitatea atacării pe calea contestaţiei în anulare reglementate de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la analiza motivelor expuse de contestator în susţinerea demersului său judiciar, din perspectiva acestui ultim text de lege menţionat, Înalta Curte constată că argumentele părţii nu pot fi circumscrise ipotezei prevăzute de norma legală, în măsura în care pe calea contestaţiei în anulare, autorul căii de atac impută instanţei de revizuire încălcarea normelor legale privind judecata cauzei pe fond; or, prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. vizează exclusiv situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

În atare condiţii, susţinerile contestatorului privind soluţionarea greşită a procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2022 se dovedesc străine motivului prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Invocând nelegala soluţionare a cauzei sale în revizuire, în realitate, partea pretinde reevaluarea statuărilor instanţei de revizuire din cuprinsul deciziei atacate, aspect ce excedează competenţei instanţei învestite cu judecata unei contestaţii în anulare, deoarece pune în discuţie chestiuni litigioase dezlegate prin decizia contestată şi nu o eventuală eroare de fapt, respectiv omisiuni în procedura de citare a acestei părţi în calea de atac a revizuirii.

Aşa fiind, cum din cuprinsul contestaţiei în anulare nu se pot desprinde critici care să îndeplinească cerinţa de admisibilitate impusă de prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., şi reţinând că împotriva deciziei instanţei de revizuire autorul căii de atac nu are deschisă calea extraordinară de atac prevăzută de art. 503 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2585/07.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2023.