Labor dispute assigned to Vaslui Tribunal; federation lacks standing to sue, Bucharest declination upheld.

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.11.2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM., NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS., TTTTT., UUUUU., VVVVV., WWWWW., XXXXX., YYYYY., ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB., CCCCCC., DDDDDD., EEEEEE., FFFFFF., GGGGGG., HHHHHH., IIIIII., JJJJJJ., KKKKKK., LLLLLL., MMMMMM., NNNNNN., OOOOOO., PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR., SSSSSS., TTTTTT., UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX., YYYYYY., ZZZZZZ., AAAAAAA., BBBBBBB., CCCCCCC., DDDDDDD., EEEEEEE., FFFFFFF., GGGGGGG., HHHHHHH., IIIIIII., JJJJJJJ., KKKKKKK., LLLLLLL., MMMMMMM., NNNNNNN., OOOOOOO., PPPPPPP., QQQQQQQ., RRRRRRR., SSSSSSS., TTTTTTT., UUUUUUU., VVVVVVV., WWWWWWW., XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ., AAAAAAAA., BBBBBBBB., CCCCCCCC., DDDDDDDD., EEEEEEEE. şi FFFFFFFF., a chemat în judecată pârâtele Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Vaslui, solicitând obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor în condiţii speciale de muncă, începând cu 16.12.2019, la încheierea actelor adiţionale la contractele de muncă prin care să se menţioneze prestarea muncii în condiţii speciale şi la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 1423/17.03.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că reclamanţii sunt membrii Sindicatului Silva Vaslui şi nu ai federaţiei reclamante, iar raportat la decizia în interesul legii nr. 1/2013, pronunţată de Înalta de Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei ar fi revenit instanţei în circumscripţia căruia se află acest sindicat numai în măsura în care acţiunea ar fi fost promovată de sindicat.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1262/29.11.2023, Tribunalul Vaslui – secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în raport cu dezlegarea de drept realizată prin decizia nr. 1/2013, cererea de chemare în judecată, introdusă în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011 de organizaţia sindicală în numele unui salariat, atrage competenţa teritorială de soluţionare a instanţei în circumscripţia căreia se află sediul organizaţiei sindicale. În consecinţă, a statuat că Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa teritorială, de vreme ce sediul Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în Bucureşti.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevăd că organizaţiile sindicale pot introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor.

Chiar dacă art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011 desemnează prin sintagma "organizaţie sindicală" atât sindicatul, cât şi federaţia sau confederaţia, în mod generic, interpretarea art. 1 lit. w) din aceeaşi lege relevă că sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul; aşadar, membrii sindicatului sunt doar angajaţi, persoane fizice.

În egală măsură, două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaşi sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale, după cum două sau mai multe federaţii sindicale din sectoare de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale, aşa cum rezultă din art. 41 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege.

Aşadar, Înalta Curte constată că numai sindicatele pot fi componente ale unei federaţii sindicale, numai federaţiile pot fi componente ale unei confederaţii sindicale, după cum angajaţii persoane fizice pot fi numai membri de sindicat, nu însă şi de federaţie ori de confederaţie.

De aceea, nu este incidentă decizia nr. 1/21.01.2013, în care s-a statuat, în interesul legii, că organizaţia sindicală are calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, competenţa teritorială în judecarea acestor acţiuni aparţinând instanţei de la sediul sindicatului reclamant, iar în acest context instanţa supremă subliniază că Legea nr. 54/2003, care a fost interpretată prin respectiva decizie de unificare a jurisprudenţei, a definit, în art. 1 alin. (1), numai sindicatele ca organizaţii sindicale.

Ca atare, între părţi s-a declanşat un conflict de muncă, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, texte de lege ce atribuie competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Din actele dosarului rezultă că reclamanţii au locul de muncă în judeţul Vaslui – în cadrul Direcţiei Silvice Vaslui şi a subunităţilor din subordinea acesteia, Ocoalele Silvice Băceşti, Bârlad, Brodoc, Epureni, Huşi –, iar în raport cu acest criteriu, competenţa soluţionării în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Vaslui.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.