Transfer of insurance claim to assignee as "injured third party" enabling domicile-based jurisdiction under mandatory civil liability insurance
Legislator summary
AI generatedIn a decision resolving a negative conflict of jurisdiction, the High Court of Cassation and Justice established that the Caransebes Court possesses territorial competence to adjudicate the case, thereby allowing the assignee claimant to proceed in its seat of domicile. The dispute originated as a small value claim for unpaid insurance benefits regarding vehicle repair costs, where the initial forum (Caransebes) declined competence on the grounds that the right to sue at the injured party's domicile under mandatory civil liability insurance laws is a personal attribute not transferable via assignment of debt, transferring the case to Bucharest; the second forum (Bucharest) conversely declared itself incompetent and referred the conflict upward, arguing the assignee retained the status of an "injured third party." The supreme court rejected the non-transferability argument, ruling that under the Civil Code and specific insurance laws, the term "injured third party" encompasses particular successors to whom the claim has been assigned, thus permitting the assignee to invoke the special territorial rule allowing action at its own domicile. The decisive legal basis includes Article 115(3) of the Code of Civil Procedure regarding jurisdiction in mandatory civil liability insurance, Article 1568 of the Civil Code on the transfer of claims to successors, and Article 135 for resolving jurisdictional conflicts.
Legislator headnote
AI generatedart. 115 alin. (1) C. proc. civ, art. 115 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Transfer of insurance claim to assignee as "injured third party" enabling domicile-based jurisdiction under mandatory civil liability insurance: Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în cauza de faţă, instanţa competentă se determină în condiţiile art. 115 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, iar în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş la 08.11.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., prin B. S.A. Lyon, Sucursala Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu intervenientul forţat C., să oblige pârâta la plata sumei de 5.611,58 RON, reprezentând diferenţă neachitată din costurile necesare pentru readucerea autovehiculului înmatriculat sub nr. x la starea anterioară producerii evenimentului asigurat, a penalităţilor de întârziere de 0,2%/zi de întârziere – calculate începând cu 21.10.2022, ziua următoare scadenţei obligaţiei de plată, şi până la data plăţii integrale a debitului – şi a cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 472/22.02.2023, Judecătoria Caransebeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cauză nu sunt incidente cazurile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 115 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta a promovat cererea în calitate de cesionar – prin contractul de cesiune de creanţă nr. x – al unei creanţe de asigurări, derivată dintr-un accident de circulaţie.
A relevat, reţinând caracterul de excepţie al dispoziţiilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ. – care derogă atât de la regula instituită la art. 107, cât şi de la cea reglementată de art. 115 alin. (1) din acelaşi cod –, că dreptul persoanei păgubite de a introduce cererea de chemare în judecată la sediul său nu poate fi transmis prin cesiune.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 8601/16.11.2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea incidentului procedural.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în cauza de faţă, instanţa competentă se determină în condiţiile art. 115 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care prevăd că, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, iar în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său.
A reliefat şi că, potrivit art. 1.568 alin. (1) C. civ., cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, precum şi toate drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art. 1.028 C. proc. civ., în litigiul de faţă, reprezentat de o cerere de valoare redusă circumscrisă materiei asigurării obligatorii de răspundere civilă, competenţa se determină potrivit dreptului comun; aşadar, în privinţa competenţei teritoriale este incident art. 115 alin. (3) din acelaşi cod, care dispune că "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său".
Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict derivă din concluzia diferită a acestora cu privire la calitatea de terţ prejudiciat a reclamantei.
Înalta Curte reţine că, în concordanţă cu principiul protecţiei terţului păgubit, care guvernează asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule, sintagma de terţ prejudiciat, utilizată în textul art. 115 alin. (3) C. proc. civ., trebuie să primească, în conformitate cu art. 2.223 C. civ. şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 132/2017, un înţeles care să includă nu numai persoana păgubită iniţial, ci şi pe succesorii săi, atât pe cei universali ori cu titlu universal, cât şi pe cei cu titlu particular, cărora, în conformitate cu art. 1.381 alin. (3) C. civ., li s-a transmis creanţa reprezentată de dreptul de reparaţie.
Transpunând aceste considerente la conflictul de competenţă de faţă, se reţine că, prin contractul nr. x/21.10.2022, terţul prejudiciat cedent, D. – care a formulat iniţial pretenţiile litigioase împotriva pârâtei în dosarul de daună nr. x –, a transmis reclamantei cesionar creanţa în valoare de 18.186,91 RON.
La 26.10.2022, pârâta asigurător a efectuat o plată parţială din sumele pretinse prin cererea de despăgubire, ceea ce probează că cesiunea de creanţă i-a devenit opozabilă şi că a dat eficienţă contractului încheiat de terţul prejudiciat cedent şi reclamantă; litigiul de faţă priveşte diferenţa din suma cerută de terţul prejudiciat, contestată de asigurător.
În aceste condiţii, instanţa supremă conchide că reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat terţ prejudiciat, în sensul art. 115 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât avea dreptul de a introduce acţiunea directă la instanţa competentă pentru sediul său, aflat Caransebeş, jud. Caraş-Severin.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Caransebeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.