Territorial jurisdiction in labor disputes: inapplicability of specialized clerk rules to auxiliary staff suing prosecutor's offices, applying general workplace venue rules

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa – secţia I Civilă la 18.07.2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să constate starea de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi să oblige Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente fiecăruia dintre reclamanţi, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.08.2016 şi, în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006, repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale invocate anterior, până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată în modalitatea solicitată prin primul capăt de cerere şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv de la 01.08.2016 şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa la plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculată începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit achitate şi până la plata lor efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1792/12.10.2022, Tribunalul Dâmboviţa – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., însă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, întrucât Curtea de Apel Ploieşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află Tribunalul Dâmboviţa, nu se învecinează cu Curtea de Apel Constanţa, în raza căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanţii.

Astfel învestit, Tribunalul Galaţi – secţia I Civilă a declinat, prin sentinţa civilă nr. 271/20.03.2023, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Această instanţă a statuat că reclamanţii – având calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia – nu se încadrează, ratione personae, în domeniul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi nu li se poate recunoaşte dreptul de a alege o altă instanţă; pe de altă parte, a observat că aceştia nu s-au prevalat de regula instituită la art. 127 alin. (2) din cod şi au înregistrat cererea pe rolul Tribunalului Dâmboviţa.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 3636/11.12.2023, Tribunalul Constanţa – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a avut în vedere decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 şi a apreciat incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., statuând că jurisdicţia competentă este Tribunalul Galaţi, aflat în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Galaţi, învecinată Curţii de Apel Constanţa, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanţii.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011 – în vigoare la data sesizării instanţelor, 18.07.2022 –, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3), aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Astfel cum rezultă din întâmpinarea formulată de pârâta Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa în faţa primei instanţe sesizate, reclamanţii fac parte din personalul auxiliar de specialitate – grefieri – la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia.

În aceste condiţii, cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi nu este de competenţa judecătoriei şi cum nu există nicio instanţă inferioară acesteia, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21) al aceluiaşi articol, aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Faţă de aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că nu poate fi determinată competenţa teritorială nici în temeiul art. 127 alin. (21) C. proc. civ., întrucât nicio instanţă nu are calitate de pârâtă în dosar, ci mai multe unităţi de parchet.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, având în vedere că locul de muncă al reclamanţilor este în judeţul Constanţa, Tribunalul Constanţa este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.