Negative jurisdictional conflict: administrative competence for pension indexation claims challenging the unconstitutionality of emergency ordinances under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21.02.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (în continuare, "Casa de Pensii Sectorială"), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin neactualizarea cuantumului pensiei, drept consecinţă a măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor necesare pentru indexarea şi actualizarea pensiei şi, pe ambii pârâţi, să restituie sumele rezultate din aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 153/2017 şi a art. 1 şi 2 din H.G. nr. 28/2023 şi care nu au fost plătite, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi pentru care să fie achitată dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin cerere, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, şi a prevederilor art. VII, pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă, care ar contraveni dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) art. 79 alin. (1) din Constituţie.

Prin sentinţa nr. 156/18.05.2023, Curtea de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obiectul principal al cererii îl constituie cuantumul pensiei datorate reclamantului, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017, iar competenţa materială se determină prin raportare la acesta, autorul demersului judiciar solicitând restituirea diferenţei dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie şi cea de care ar fi beneficiat, prin indexare şi actualizare, în temeiul art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu ar fi intervenit modificările aduse de ordonanţa de urgenţă asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015.

A reţinut că invocarea ca temei al acţiunii a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, cât timp în discuţie este modalitatea de indexare şi actualizare a pensiei.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2042/26.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, faţă de motivele invocate în acţiune şi de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială procesuală aparţine instanţei de contencios administrativ, întrucât reclamantul nu a formulat o cerere de recalculare a pensiei de serviciu la Casa Sectorială, ci solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de aplicarea art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, act normativ pe care îl consideră neconstituţional.

În aceste condiţii, tribunalul a subliniat că cererea prin care, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, se invocă o legătură directă între vătămarea pretinsă şi adoptarea ordonanţei de urgenţă a cărei neconstituţionalitate se afirmă, atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, independent de natura raportului juridic litigios dedus judecăţii.

Subsecvent, a reţinut că, în raport cu calitatea pârâţilor, de autorităţi publice centrale, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, potrivit art. 96 pct. l C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, pentru următoarele considerente:

Articolul 126 alin. (6) teza a II-a din Constituţie prevede că "instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale", iar art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează exercitarea acestei categorii de acţiuni.

Instanţa supremă reţine că procesele circumscrise art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt date în competenţa instanţelor de contencios administrativ atât de norma constituţională, cât şi de legea specială, astfel încât natura raportului juridic litigios nu poate determina stabilirea competenţei de atribuţiune în favoarea altei jurisdicţii.

O acţiune de această natură are drept cauză tocmai neconstituţionalitatea ordonanţei sau ordonanţei de urgenţă, despre care reclamantul afirmă că i-a produs o vătămare, direct sau prin intermediul actului administrativ subsecvent al cărui destinatar este; de asemenea, cadrul procesual pasiv al acestor cereri relevă prezenţa Guvernului – ca legiuitor delegat – şi, eventual, a autorităţilor publice emitente ale actelor administrative contestate.

Întrucât în conformitate cu art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă", esenţial pentru a atribui, în acest temei, un litigiu în competenţa jurisdicţiei administrative este a decela subordonarea acţiunii faţă de soluţia ce va fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Transpunând considerentele anterioare la conflictul de competenţă de faţă, Înalta Curte observă că acţiunea introductivă reflectă subsumarea acesteia categoriei cererilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin capătul de cerere principal, reclamantul pretinde că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 i-au vătămat dreptul de a beneficia de actualizarea pensiei, în forma reglementată anterior de art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015; de asemenea, invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă, ca şi a acesteia, în ansamblul său.

Totodată, în motivarea cererii, autorul demersului judiciar afirmă, în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, exceptarea demersului său de la obligativitatea formulării plângerii prealabile şi solicită suspendarea cauzei, până la soluţionarea, de Curtea Constituţională, a excepţiei invocate.

Cererile prin care reclamantul solicită obligarea Guvernului să asigure fondurile necesare pentru plata pensiei în cuantumul corect şi cea prin care se solicită restituirea sumelor reţinute din pensie sunt accesorii capătului principal şi nu sunt apte să atragă învestirea unei alte instanţe, în conformitate cu art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, competenţa materială procesuală revine instanţei de contencios administrativ, iar în raport cu criteriul rangului autorităţilor publice chemate în judecată – Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne –, autorităţi publice centrale, curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2024.