Competence to adjudicate damages for unconstitutional government decree affecting pension indexation: administrative vs. civil jurisdiction under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 22.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, să se constate existenţa vătămării drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare plăţilor reprezentând indexările şi actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie reprezentând indexările şi actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală penalizatoare.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept au fost invocate prevederile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 83/2023 din 16 mai 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia I Civilă.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea şi neactualizarea pensiei în raport cu prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispoziţiilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale, iar nu calea reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanţa de contencios administrativ.

A mai reţinut curtea de apel că, potrivit dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva caselor naţionale ori teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, tribunalele având competenţa materială a soluţionării litigiilor în primă instanţă potrivit art. 153 din acelaşi act normativ.

Totodată, s-a mai statuat că, pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ ar fi trebuit ca raportul să fie unul de drept administrativ şi nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în litigiul pendinte, în privinţa căruia legiuitorul a instituit o jurisdicţie specială.

2. În data de 19.06.2023 a fost înregistrat dosarul pe rolul Tribunalului Brăila – secţia I Civilă care, prin sentinţa civilă nr. 753/2023 pronunţată la 31 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că obiectul principal al dosarului îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, invocându-se excepţia de neconstituţionalitate.

A mai reţinut tribunalul că petitul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017, criticată pentru neconstituţionalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai apreciat că această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul a concluzionat că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca fiind unul de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv, art. 65 din Legea 223/2015 - prin decizie de revizuire.

Prin urmare, s-a apreciat că soluţionarea cauzei revine instanţei de contencios administrativ, iar din punct de vedere al competenţei materiale aceasta revine Curţii de Apel Galaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 22 noiembrie 2023, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluţionează de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamant, Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii acesta se consideră vătămat în drepturile sale de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit alin. (1) din norma legală anterior menţionată "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", iar conform alin. (4) "În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmare a unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004 prevede că acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.