Territorial competence for public official salary claims: exclusion of special prosecution service rules where defendant is central agency

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.01.2023 pe rolul Tribunalului Caraş Severin – secţia I Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună: 1. obligarea pârâtei la recalcularea şi plata efectivă a indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, cu înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlaltor drepturi aferente, urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariului prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON (neplafonat), drept acordat în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale conform sentinţei nr. 220 din data de 07.11.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Ploieşti, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective; 2. obligarea pârâtului la plata efectivă a salariului calculat prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, conform sentinţei civile nr. 1394/15.12.2020, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 3396/13.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti; 3. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 153/2017, art. 1.531, 1.535 din C. civ., art. 166 din Codul Muncii, Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nr. 36 din 4 iunie 2018 şi nr. 8/2021, Decizia nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii nr. 9/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 392 din 10 aprilie 2023, Tribunalul Caraş Severin, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivarea soluţiei, instanţa a făcut trimitere la considerentele deciziei nr. 7/16.05.2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecata în primă instanţă. De asemenea, la pct. 81 din considerentele deciziei anterior referite s-a mai reţinut că sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier.

Instanţa a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (r) - Codul muncii, reţinând că reclamantul A. îşi desfăşoară activitatea în calitate de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi are domiciliul în Craiova, judeţul Dolj.

Faţă de cele anterior reţinute, instanţa a concluzionat că în cauză Tribunalul Dolj este instanţa competentă în soluţionarea litigiului, întrucât reclamantul domiciliază în circumscripţia sa de activitate, iar pârâta nu este unitate de parchet ce funcţionează pe lângă Tribunalul Dolj pentru ca dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, să fie aplicabile reclamantului.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar, care prin sentinţa civilă nr. 1948/2023 pronunţată la 06 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia instituită de art. 127 C. proc. civ. şi a sesizat o instanţa învecinată cu instanţa de care aparţine structura teritorială în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Craiova, respectiv Tribunalul Caraş Severin.

Astfel, dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deşi au denumirea marginală de "competenţă facultativă", obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată în structură centrală şi structură teritorială.

Conform art. (5) din acelaşi act normativ, prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se pot înfiinţa în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în raport cu circumscripţiile acestora ori desfiinţa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-şefi.

Având în vedere că reclamantul a înţeles să învestească Tribunalul Caraş Severin cu soluţionarea prezentei cauze, a apreciat instanţa că, în aplicarea dispoziţiilor legale speciale, derogatorii de la dispoziţiile comune în materie, în temeiul legal oferit de art. 127 C. proc. civ. coroborat cu considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018, dar şi în baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Caraş Severin.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 10 noiembrie 2023, sub acelaşi număr.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Instanţa supremă reţine că reclamantul A., în calitate de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu domiciliul în Craiova, judeţul Dolj, a chemat în judecată pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, acţiunea având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, invocat de instanţele aflate în conflict, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este o structură specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, funcţionând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi având sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală şi structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcţiona pe lângă alte instanţe decât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, în care reclamantul este procuror în cadrul unei structuri teritoriale, respectiv Serviciul Teritorial Craiova.

De asemenea, Tribunalul Dolj nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (21) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data sesizării, şi revine instanţei de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.