Military Pension Indexation: Administrative Jurisdiction for Compensation Based on Unconstitutional Government Ordinance

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca prin hotărâre judecătorească: I. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; II. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; III. obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de comisar-şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 554/2004 şi pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 95/2018.

De asemenea, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportate la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

Prin sentinţa civilă nr. 70 din 10 mai 2023, Curtea de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, la care a fost conexat dosarul nr. x/2023, în favoarea Tribunalului Botoşani – secţia I Civilă.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că solicitările reclamanţilor nu se circumscriu ipotezelor vizate de procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care să atragă competenţa materială de primă instanţă a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În raport cu modul de redactare a cererii de chemare în judecată, prima instanţă sesizată a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 100 şi 102 din Legea nr. 223/2015, potrivit cu care jurisdicţia în materia pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul.

Faptul că reclamanţii au invocat neconstituţionalitatea – extrinsecă – a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în întregul său, a apreciat instanţa că excepţia urmează a fi soluţionată în contextul dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată şi nu ale art. 9 din Legea nr. 554/2004.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – secţia I Civilă la data de 04.07.2023, sub acelaşi număr de dosar, care prin sentinţa civilă nr. 813 pronunţată la data de 12 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, la care a fost conexat dosarul nr. x/2023, în favoarea Curţii de Apel Suceava – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

În argumentarea soluţiei, instanţa a constatat că, faţă de obiectul cererii deduse judecăţii, aceasta nu poate fi supusă jurisdicţiei de asigurări sociale, fiind vorba de o acţiune în contencios administrativ, prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală.

A mai reţinut instanţa că în cauză se solicită, în primul rând, să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituţionalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor, precum şi, în mod accesoriu, restituirea eventualelor diferenţe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituţionalităţii ordonanţei de urgenţă de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017, şi cele deja încasate, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, a statuat instanţa că în speţă este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamanţilor prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat, fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării invocate de către reclamanţi fiind reprezentat de adoptarea ordonanţei considerate neconstituţionale.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

În ceea ce priveşte competenţa materială în soluţionarea cauzei, dat fiind că O.U.G. nr. 59/2017 este un act normativ adoptat de Guvernul României, Tribunalul Botoşani a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceasta revine curţii de apel.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 25 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluţionează de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţi, Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii aceştia se consideră vătămaţi de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", iar conform alin. (4) a aceluiaşi articol "În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmare a unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Aşadar, capătul de cerere prin care reclamanţii au solicitat şi restituirea contribuţiilor ce le-au fost reţinute din pensie urmare a ordonanţei de urgenţă criticate pentru neconstituţionalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.: "(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120", situaţie în care nu se încadrează solicitările reclamanţilor.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În acest context, se constată că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca fiind unul de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, art. 65 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, prin decizie de revizuire.

Astfel, art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede că "(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire", iar art. 65 din Legea nr. 223/2015 are o formulare similară "(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptăţite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Din această perspectivă, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine instanţei de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte competenţa materială, se constată că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, competenţa aparţine Curţii de Apel Suceava în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege, în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamanţilor.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.