Competence for pension indexation claims challenging government ordinance: administrative vs. social insurance jurisdiction

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal la 10 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime şi să dispună plata drepturilor de pensie de care a fost privat în mod nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să dispună desfiinţarea acestui act normativ şi să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor pentru indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, precum şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului profesional de comisar de poliţei deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acţiune, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), (4) şi. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 221/2023 din 5 octombrie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secţia I Civilă - complet specializat în soluţionarea de litigii de asigurări sociale

Pentru a hotărî astfel, analizând obiectul cererii dedus judecăţii, a constatat că reclamantul solicită, în esenţă, actualizarea şi neplafonarea pensiei militare, considerând că dispoziţiile art. VII din O.U.G nr. 59/2017 prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie sunt neconstituţionale, apreciind că îndreptăţit la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanţa anterior menţionată.

În acest context, a stabilit că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competenţa aparţine secţiei civile din cadrul tribunalelor.

A mai reţinut că invocarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi a unei excepţii de neconstituţionalitate nu atrag, în mod automat, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, câtă vreme obiectul cererii nu este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

În final, a considerat că obiectul acţiunii nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila – secţia I Civilă la 25 octombrie 2023, sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 899 din 11 decembrie 2023, Tribunalul Brăila – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata procesului şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea dispoziţiei de declinare, a reţinut, în esenţă că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 9 şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul principal al judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinţa drepturilor şi intereselor sale legitime, solicitându-se instanţei să dispună desfiinţarea ordonanţei de guvern şi repararea prejudiciului, invocându-se excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, a stabilit că obiectul acţiunii, astfel cum a fost definit de reclamant, nu priveşte un litigiu de asigurări sociale, dat fiind că acesta nu a contestat o decizie de pensie şi nici nu a formulat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 65 din legea 223/2015, înţelegând să sesizeze instanţa de contencios admninistrativ cu o acţiune contra ordonanţelor guvernului, care în opinia sa l-a vătămat.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate în cauză de reclamantul A., Înalta Curte constată că competenţa de soluţionare a litigiului îşi găseşte rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecăţii.

În speţă, considerându-se vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, care, în opinia sa, sunt neconstituţionale, reclamantul a învestit Curtea de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune cu mai multe capete de cerere, primul capăt de cerere fiind cel de constatare a vătămării provocate deadoptarea acestui act normativ, iar celelalte vizează repararea prejudiciului produs prin această ordonanţă de urgenţă. Acţiunea reclamantului a fost întemeiată dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestei norme legale, (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Textul de lege reglementează mecanismul acţiunilor persoanelor vătămate într-un drept sau interes legitim printr-o ordonanţă a guvernului neconstituţională şi reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituţia României, potrivit cărora "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

În interpretarea acestei norme legale, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, că "atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului."

Altfel spus, se circumscriu sferei litigiilor de contencios administrativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, şi "acţiunile care au ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situaţie, din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului" (par. 20 din decizie).

În speţă, titularul acţiunii reclamă lezarea drepturilor şi intereselor sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, sens în care solicită desfiinţarea actului, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor pentru indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 şi H.G. nr. 28/2023 şi obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie în temeiul actului normativ.

De asemenea în cuprinsul cererii de chemare în judecată invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, ca şi a acesteia în ansamblul său.

Aşadar, prin demersul judiciar iniţiat reclamantul urmăreşte repararea prejudiciului înregistrat de acesta ca urmare a instituirii de către pârât unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea Legii nr. 223/2015, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casele de pensii teritoriale ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a adoptării actului administrativ contestat.

Cererea reclamantului se circumscrie sferei litigiilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, că obiectul şi cauza acţiunii se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi vizează în mod direct înlăturarea efectelor ordonanţei de urgenţă neconstituţionale şi repararea vătămării produse prin adoptarea acesteia.

Iar pe de altă parte, temeiul de drept indicat de reclamant în fundamentarea demersului său judiciar este clar şi în concordanţă cu motivele cererii sale, împrejurare care impune a se da eficienţă principiului disponibilităţii, aplicarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ. fiind înlăturată. Aceasta, în condiţiile în care, partea a stabilit expres calificarea juridică şi motivele de drept, determinând, expressis verbis, limitele judecăţii procesului.

Pe cale de consecinţă, faţă de obiectul acţiunii, de temeiul legal al acesteia, astfel cum acestea au fost determinate de reclamant şi având în vedere şi finalitatea demersului judiciar, dar şi calitatea pârâtului, Înalta Curte reţine că pricina are natura unui litigiu de administrativ aflat în competenţa instanţelor de contencios administrativ.

În atare condiţii, constatând că actul suspus controlului de contencios administrativ îl reprezintă ordonanţa de urgenţă al cărui emitent este Guvernul României, iar titularul acţiunii domiciliază în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.