Negative conflict of jurisdiction: Applicability of special territorial rules for prosecutors vs. general labor law domicile rules for pensioners

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – secţia I Civilă la 13 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizată în funcţie de indicele de inflaţie şi a dobânzii aferente, începând cu data eliberării din funcţie prin pensionare şi până la data plăţii efective a sumei.

Prin sentinţa civilă nr. 443/LM/2023 din 2 mai 2023, Tribunalul Bihor – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, reţinând că în cauză, raportat ala obiectul acţiunii, drepturi salariale, competenţa teritorială se determină în raport cu domiciliul şi locul de muncă al reclamantului, potrivit art. 269 din Codul Muncii, coroborat cu art. 208-210 din Legea nr. 62/2011 şi art. 95 alin. (4) C. proc. civ. .

Pe rolul Tribunalului Hunedoara cauza a fost înregistrată 17 mai 2023, sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 2297/2023 din 29 noiembrie 2023, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata procesului şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că faţă de calitatea de procuror a reclamantului, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., sens în care a apreciat că Tribunalul Bihor este competent să judece procesul.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Bihor cu un litigiu de muncă îndreptat împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Reclamantul are calitatea de procuror pensionar şi s-a adresat Tribunalului Bihor, împrejurare ce impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (21) şi (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, precum şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Având în vedere că la data sesizării instanţei iniţial învestite, reclamantul nu mai deţinea calitatea de procuror, precum şi faptul că acesta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unui parchet de pe lângă o instanţă inferioară celei care ar fi competentă să soluţioneze cauza, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, faţă de natura litigiului, aceasta trebuie stabilită în acord cu dispoziţiile de drept comun în materia conflictelor de muncă, respectiv potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, aplicabilă în raport cu data iniţierii procesului, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În momentul iniţierii procesului reclamantul domicilia în Deva, judeţul Hunedoara, iar funcţia de procuror a fost exercitată de acesta în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Haţeg, situat în Haţeg, judeţul Hunedoara.

Prin urmare, raportat la textele de lege ultim evocate, competent să judece cauza este Tribunalul Hunedoara, instanţa de la domiciliul şi locul de muncă al reclamantului.

Aşa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.