Negative jurisdictional conflict resolved by definitively acquiring territorial competence when public-order incompetency was not invoked at the first hearing under Article 130 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova – secţia I Civilă la 07.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar nr. x/19.03.2008, încheiat între reclamanţi şi D. S.A., cesionat către E. şi, ulterior, către C., prin F. S.R.L.; să oblige pârâta să elibereze reclamanţilor actul care atestă operarea în contabilitatea pârâtei stingerea datoriilor izvorâte din contractul sus-menţionat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 77/2016, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 5790/2023/11.09.2023, Judecătoria Craiova – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti, reţinând că faţă de calitatea de judecător a reclamantului A., în cauză devin incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care constituie norme de competenţă obligatorie, menite să înlăture orice suspiciuni privitoare la imparţialitatea instanţei în care reclamantul desfăşoară activitate efectivă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bălceşti la 10.10.2023, sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 930/14.12.2023, Judecătoria Bălceşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata procesului şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că invocarea excepţiei necompetenţei teritorială s-a realizat de către Judecătoria Craiova ulterior primului termen de judecată şi că, în acest context, necompetenţa instanţei iniţial sesizate s-a acoperit definitiv, cu consecinţa pentru acesta a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale ulterior acestui moment nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată definitiv de instanţa la care a fost introdusă cererea, prin efectul unei prorogării legale de competenţă rezultată din interpretarea art. 130 şi art. 131 C. proc. civ., o interpretare diferită lipsind de conţinut aceste texte legale.

Aceeaşi concluzie derivă şi din statuările Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii din decizia 31/2019, în care s-a reţinut expres că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."

Deşi, de principiu, această dezlegare vizează competenţa materială procesuală a instanţelor, faţă de dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., efectele ei se răsfrâng şi în planul competenţei teritoriale.

În speţă, reclamanţii A., judecător în cadrul Judecătoriei Craiova şi B., în contradictoriu cu pârâta C., au învestit Judecătoria Craiova cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

La primul termen de judecată din 7 martie 2023 instanţa¸ în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuţie competenţa sa, implicit sub aspect teritorial, cauza fiind amânată în vederea administrării probatoriului.

Excepţia necompetenţei teritoriale a fost invocată de această instanţă la următorul termen de judecată, 11.09.2023, când, reţinând calitatea reclamantului de judecător în cadrul Judecătoriei Craiova, în temeiul art. 127 alin. (1) C., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti,

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în termenul stipulat de art. 131 alin. (1) rap. la art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în măsura în care primul termen de judecată la care părţile legal citate şi puteau pune concluzii l-a reprezentat termenul din 7 martie 2023, când, de altfel, a şi fost dezbătută problema competenţei acestei instanţe, inclusiv sub aspect teritorial, cauza fiind amânată în vedere administrării probatoriului.

Efectul neinvocării excepţiei necompetenţei materiale cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

Pe cale de consecinţă, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile indicate mai sus, rezultă că necompetenţa instanţei sesizate s-a acoperit, cu consecinţa pentru instanţa iniţial învestită, Judecătoria Craiova, a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ. şi a operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Mai mult, în acord cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., coroborat cu art. 235 din acelaşi Cod, faţă de caracterul interlocutoriu al încheierii din 7 martie 2023, prima instanţă sesizată, în lipsa unui cadru legislativ, nu putea reveni asupra chestiunii competenţei, de vreme ce această chestiune fusese tranşată definitiv la acest prim termen în favoarea acestei instanţe, prin reţinerea cauzei spre judecare şi dispunerea unor măsuri în soluţionarea ei, aspect ce echivalează cu o confirmare a competenţei teritoriale în favoarea sa.

În concluzie, constatând că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale nu s-a realizat cu respectarea art. 130, rap. la art. 131 alin. (1) C. proc. civ., neregularitate procesuală ce a determinat consolidarea competenţei teritorială a instanţei iniţial învestite cu acţiunea reclamanţilor A. şi B., Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.