Competence of appellate section in consumer utility disputes: application of first-instance specialization over party status

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti – secţia Civilă la 18.04.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să recalculeze sumele cuprinse în factura emisă pentru consumul de apă din perioada 03.11.2015-25.05.2016 şi să anuleze această factură, motivat de faptul că acesta nu datorează sumele contestate.

Prin sentinţa civilă nr. 570/2020/15.02.2020, Judecătoria Piteşti – secţia Civilă a admis acţiunea, a constatat inexistenţa dreptului de creanţă în cuantum de 3.922,51 RON, aferent facturii fiscale nr. x/01.06.2016 şi că în perioada de referinţă a acestei facturi reclamantul a consumat 5 mc de apă şi a obligat pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.812 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş sub acelaşi număr unic.

Prin decizia nr. 601/18.09.2020, instanţa şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia Civilă, care, prin decizia nr. 932/2021/03.03.2021, a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru o nouă judecată primei instanţe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantul a declarat recurs, care, prin decizia nr. 764/R-COM/07.09.2021 a Curţii de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost anulat.

La 09.03.2021 reclamantul a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti – secţia Civilă, sub nr. x/2021, prin care reclamantul a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate inexistenţa debitului şi a consumului de apă menţionate în factura fiscală nr. x/01.06.2016.

Prin încheierea din 14.01.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Piteşti – secţia Civilă a dispus conexarea acesteia cauze la dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul aceleiaşi judecătorii, în rejudecare.

Prin sentinţa civilă nr. 1174/2022/23.02.2022, Judecătoria Piteşti – secţia Civilă a admis în parte cererea iniţială şi cererea conexată, a constatat inexistenţa debitului în sumă de 3.632,27 RON aferent facturii fiscale nr. x/01.06.2016, a obligat pârâta să recalculeze sumele reprezentând consumul de apă înregistrat de reclamant în perioada 03.11.2015 – 25.05.2016, aferent unui consum de 5 mc de apă, a respins capătul de cerere privind anularea facturii sus-menţionate şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.091,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 3997/2022/07.12.2022 a Tribunalului Argeş – secţia Civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, apelanta-pârâtă a declarat recurs.

Prin încheierea din 13.06.2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia I Civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a dispune în acest sens, a reţinut că, faţă de obiectul cauzei, care se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activităţii sale obişnuite şi de hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, în temeiul căreia atribuirea competenţelor între cele două secţii civile ale acestei curţi de apel s-a realizat prin prisma criteriului calităţii de profesionist a uneia dintre părţi, competentă să judece cauza este secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti. Totodată, a reţinut că atât în cadrul Judecătoriei Piteşti, cât şi în cadrul Tribunalului Argeş – secţia Civilă nu funcţionează secţii ori completuri specializate în litigii cu profesionişti, pentru acte şi fapte ale acestora, îndeplinite în exploatarea sistematică a activităţii economice constând în prestarea serviciilor de furnizare de apă şi canalizare a localităţii, aşa cum este definită exploatarea de întreprindere de dispoziţiile art. 3 alin. (3) C. civ.

Prin încheierea din 06.11.2023, Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a Civilă şi-a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata procesului până la soluţionarea acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei a fost Judecătoria Piteşti, iar apelul îndreptat împotriva sentinţei nr. 1174/23.02.2022, pronunţată de aceasta a fost soluţionat de către Tribunalul Argeş – secţia Civilă, de un complet cu specializarea litigii civile şi nu la Tribunalul Specializat Argeş, de către un complet cu specializarea litigii cu profesioniştii.

În acest context, faţă de împrejurarea că în apel cauza a fost judecată de către o instanţă civilă, în considerarea Deciziei nr. 4/2023 a instanţei supreme pronunţate în interesul legii, a considerat că specializarea instanţei de recurs este dată de cea a instanţei de prim-control judiciar, în speţă de cea a Tribunalului Argeş – secţia Civilă.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reţine următoarele:

Chestiunea litigioasă asupra căreia instanţele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar, respectiv a instanţei de recurs.

Asupra corespondenţei dintre competenţa specializată a instanţei de fond şi a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanţelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător şi în căile de atac.

Aceeaşi concluzie derivă şi din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: "organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Problema competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că determinarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, sau în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).

Prin urmare, pentru ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat, verificarea competenţei materiale procesuale a instanţei de control judiciar va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, iar în situaţia în care procesul a fost judecat în primă etapă procesuală de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate, secţii/completuri, verificarea acestei competenţe se va realiza în raport cu obiectul şi natura litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite deja în faţa instanţei de fond.

Litigiul, obiect al dosarului de faţă, a fost soluţionat în primă instanţă de Judecătoria Piteşti – secţia Civilă, care nu este organizată în formaţiuni specializate, împrejurare faţă de care, determinarea competenţei materiale procesuale în recurs trebuie realizată prin raportare la obiectul şi natura cauzei, cu respectarea calificării juridice "a actelor şi faptelor deduse judecăţii, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre se atacă", neputându-se infirma criteriile pe baza cărora a fost stabilită competenţa de soluţionare în faza de judecată anterioară, spre a proceda la o recalificare a obiectului sau naturii juridice a cauzei (par. 123 din decizia nr. 4/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii).

Obiectul acţiunii îl reprezintă cererea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta B. S.A., prin care solicită constarea inexistenţei debitului de 3.632,27 RON, aferent facturii fiscale nr. x/01.06.2016, emisă în baza contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă canalizare nr. x/15.07.2010, Aşadar, pe demersul judiciar iniţiat vizează raporturi juridice contractuale stabilite între reclamant, în calitate de utilizator şi pârâtă, în calitate de operator, ce aduc în discuţie modalitatea de stabilire a consumului de apei şi, pe cale de consecinţă, preţul aferent facturat.

Asupra naturii pricinii, instanţa prim-învestită cu judecata procesului în apel, în primul ciclu procesual, Tribunalul Specializat Argeş s-a pronunţat prin decizia nr. 601/18.09.2020, când, verificându-şi competenţa sub aspect material procesual, a stabilit că raporturile juridice litigioase derivă din contractul de prestări servicii derulat între părţile din litigiu şi nu privesc materiile ce fac obiectul specializării instanţelor de judecată, potrivit art. 226 alin. (1), art. 227 sau 228 C. civ., sens în care a apreciat că instanţa competentă să judece apelul este cea de drept comun şi nu una specializată în litigii cu profesionişti. Pe aceste premise, şi-a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Argeş, care, prin reţinerea cauzei spre judecare, a confirmat definitiv natura eminamente civilă a procesului.

Ulterior conexării dosarelor, în proces nu au intervenit elemente de natură să modifice natura litigiului, în măsura în care obiectul dosarului nr. x/2021 deduce judecăţii aceleaşi raporturi contractuale care au stat la baza emiterii facturii fiscale nr. x/01.06.2016, asupra cărora Tribunalul Specializat Argeş a statuat cu putere de lucru judecat.

În consecinţă, având în vedere că natura pricinii este una în materie civilă stricto sensu şi că la nivelul Curţii de Apel Piteşti sunt constituite secţii organizate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în vigoare la data sesizării instanţei de control judiciar, iar secţia I Civilă judecă cauzele ce nu impun jurisdicţie specializată, competenţa de soluţionare a litigiului în recurs va reveni acestei din urmă secţii.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în recurs în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.