Labor salary recalculation; identity of parties requirement for revision based on violation of positive res judita

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 884/LMA din 5 decembrie 2022, Tribunalul Satu Mare – secţia I Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, a obligat pârâtul la calcularea/recalcularea, alocarea şi plata, după caz, a tuturor drepturilor salariale neacordate şi cuvenite perioadelor 26 mai 2015 - 31 iulie 2016, respectiv, 21 decembrie 2016 - 31 ianuarie 2017, conform prevederilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, respectiv, diferenţa dintre salariul brut achitat şi cel cuvenit, cu reţinerea la sursă a drepturilor şi obligaţiilor privind taxele şi impozitele aferente salariului şi, după caz, la plata indexată a diferenţei de salariu astfel stabilit şi a dobânzii legale penalizatoare calculată asupra acestei diferenţe, începând cu 13 decembrie 2021.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1301/A/2023 din 9 noiembrie 2023, Curtea de Apel Oradea – secţia I Civilă a admis apelul şi a respins acţiunea.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la 15 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea decizie civile sus-menţionate, cu consecinţa, schimbării în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, revizuentul a arătat că decizia a cărei retractare o solicită încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziilor civile nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, nr. 6845 din 8 decembrie 2022 şi nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Astfel, a afirmat că dosarele în care au fost pronunţate cele trei hotărâri au avut ca obiect aceleaşi drepturi salariale ca şi în cauza în care a fost dată decizia supusă revizuirii şi, contrar instanţei de apel învestită cu acţiunea sa, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererile reclamantelor B., C. şi D., obligând intimatul să recalculeze salariul reclamantelor pentru perioada 26.05.2015-26.05.2016 la nivelul maxim existent în cadrul categoriei profesionale din cadrul ANAP pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi să achite reclamantelor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi sumele rezultate în urma recalculării, pentru aceeaşi perioadă.

În continuare, a susţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârile pretins potrivnice fiind definitive, pronunţate de către instanţe de acelaşi grad, în contradictoriu cu acelaşi pârât CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR şi în cauze diferite, dar cu acelaşi obiect.

De asemenea, în susţinerea admisibilităţii cererii sale de revizuire, a evocat dispoziţiile art. 430 şi ale art. 431 C. proc. civ., precum şi jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, precum şi doctrina în materie, subliniind că, în considerarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat poate fi invocat de oricare dintre părţi într-un alt litigiu şi nu impune întrunirea condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior.

A mai arătat că, deşi la dosarul cauzei a fost depusă situaţia drepturilor salariale a intimatului, care confirma că în perioada dedusă judecăţii, în cadrul acestei instituţii exista funcţia de consilier gradul IA, gradaţie 3, instanţa de prim-control judiciar, în mod nelegal, a admis apelul intimatului ca fondat.

La 21 decembrie 2023 intimatul a depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea cererii.

Examinând cererea de revizuire prin raportare la actele dosarului şi motivul invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Pe calea revizuirii, autorul căii de atac a invocat incidenţa ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziilor civile nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, nr. 6845 din 8 decembrie 2022 şi nr. 6977 din 13 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în cadrul unor litigii purtate de CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, cu acelaşi obiect ca şi cel din cauza în care a fost pronunţată decizia a cărei anulare se solicită.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat."

Astfel, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză faţă de data începerii procesului (28.12.2021), se poate obţine retractarea unei hotărâri judecătoreşti atât pentru încălcarea efectului negativ, cât şi a celui pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima, consacrată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi ea presupune tripla identitate (de părţi, obiect şi cauză); a doua, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., operează când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv şi reflectă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre aceleaşi părţi, care nu mai pot fi contrazise şi care se impun într-un alt proces aflat în legătură cu cel anterior.

Prin urmare, cerinţa identităţii de părţi este esenţială pentru invocarea ambelor efecte ale autorităţii de lucru judecat, neîntrunirea ei făcând de prisos analiza celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru verificarea încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv identitatea chestiunii litigioase pretins dezlegate diferit.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativităţii efectelor hotărârii judecătoreşti consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora", precum şi din considerentele deciziei nr. 18/2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativităţii hotărârii judecătoreşti, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât şi al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părţile în proces (şi succesorii acestora), fundamentul şi justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea şi dreptul la apărare" (paragraful 95).

Analizând deciziile în raport cu care s-a susţinut incidenţa motivului de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - deciziile civile nr. 5949 din 3 noiembrie 2022, nr. 6845 din 8 decembrie 2022 şi nr. 6977 din 13 decembrie 2022 ale Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Înalta Curte reţine că, deşi ele au fost date în procese prin care s-a urmărit valorificarea unor drepturi legale similare cu cele ale revizuentului, acesta nu a avut calitatea de parte în dosarele respective.

Dimpotrivă, în litigiile în care au fost pronunţate hotărârile enunţate anterior au fost deduse judecăţii raporturi juridice existente între B., C. şi D., în calitate de reclamante şi CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, în calitate de pârât.

Prin urmare, nefiind invocată încălcarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să fi tranşat o chestiune litigioasă în legătură cu raportul juridic dintre revizuent şi intimat, instanţa supremă constată că în cauză cerinţa identităţii de părţi nu este întrunită, sens în care încălcarea autorităţii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă nu se mai impune a fi analizată.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autorul căii de atac îşi manifestă, în realitate, nemulţumirea faţă de practica neunitară a curţilor de apel în legătură cu aspectele sesizate în revizuire, care, însă, în considerarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi remediată pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

În aceste condiţii, nefiind incident motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, pentru raţiunile înfăţişate anterior, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1301/A/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia I Civilă, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.