RCA insurance claim for accident damages: cassation appeal declared inadmissible as insurance matters are excluded from further review

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 19 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de daune morale si materiale, precum şi a penalităţilor de întârziere, calculate de la data producerii accidentului rutier şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 51 din 6 februarie 2023, Tribunalul Prahova – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 12.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, aferente debitului principal, calculate după expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea hotărârii definitive şi până la data plăţii efective a debitului principal, precum şi a sumei de 210 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, proporţional cu pretenţiile admise şi a respins, în rest, acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, care, prin decizia nr. 262/2023 din 14 septembrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii.

În susţinere, a arătat că decizia a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente; astfel a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Evocând dispoziţiile art. 1.381, art. 1.385, art. 1.386 alin. (1), art. 1.531 şi ale art. 1536 din C. civ., precum şi ale art. 14 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 132/2017, a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că evenimentul rutier al cărui victimă a fost nu ar fi produs recurentului leziuni şi suferinţe grave.

Contrar instanţei de prim-control judiciar, autorul căii de atac a susţinut că potrivit certificatului medico-legal nr. 435/13.05.2020, emis de Institutul de Medică Legală, acesta a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 55-60 de zile de îngrijiri medicale şi că în cauză s-a constatat că vinovat de producerea accidentului a fost C..

De asemenea, a precizat că între leuzinile traumatice ale persoanelor vătămate în urma evenimentului rutier există o legătură de cauzalitate directă şi că la momentul producerii accidentului autoturismul condus de persoana sus-menţionată era asigurat la societatea intimată.

În continuare, recurentul a prezentat elementele circumstanţiale şi probatorii relevante pentru soluţionarea cauzei pe fond, arătând că la stabilirea daunelor morale instanţa de apel nu a avut în vedere circumstanţele concrete ale cauzei, ci unele străine – numărul de accidente sau criterii care excedează noţiunii de daune morale.

În justificarea incidenţei cazului de casare invocat, autorul căii de atac a prezentat consecinţele negative ale accidentului rutier, pe care le-a prezentat, care au avut un impact direct în planul familial, financiar, profesional şi social al recurentului, solicitând ca acestea să fie avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Cu privire la daunele morale, a arătat că acestea trebuie stabilite prin raportare la scopul acestora, suferinţele fizice şi psihice înregistrate de partea vătămată, precum şi durata lor. De asemenea, a susţinut că, potrivit Recomandărilor Consiliului Europei din 1969, principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a acorda o compensare victimei, principiu consacrat şi în art. 14 alin. (5) din C. proc. pen., Rezoluţia nr. 75-7 a C.E. ŞI ÎN Protocolul C.E.D.O.

Conchizând, a arătat că instanţa de apel, în mod eronat, i-a acordat cu titlu de daune, suma de 12.000 euro, în măsura în care numărul de zile de îngrijiri medicale a fost mai mare decât al unei alte victime ale aceluiaşi accident rutier, care a fost despăgubită cu suma de 10.000 euro, cu titul de daune morale.

Astfel, a apreciat că faţă de durata îngrijilor medicale, categoria abordării terapeutice şi suferinţele fizice şi psihice, care au limitat dreptul recurentului la viaţa socială şi familială, a apreciat că se impune majorarea cuantumului despăgubirilor morale.

La 29 noiembrie 2023 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil potrivit normei de trimitere de la art. 494 din acelaşi Cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot promova decât căile de atac reglementate legal, iar exercitarea acestora trebuie realizată numai în condiţiile legii.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma aplicabilă la data iniţierii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor (…)".

Textul de lege citat reglementează situaţiile de excepţie de la regula pe care o instituie art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte, de principiu, că hotărârile instanţelor de apel sunt supuse recursului şi el are în vedere criteriul naturii litigiului, determinat de raporturile juridice deduse judecăţii, respectiv de actul sau faptul juridic în conţinutul căruia intră drepturile şi obligaţiile care formează obiectul acţiunii.

În speţă, recursul are ca obiect decizia nr. 262/2023 din 14 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, în apel, într-o cauză în materia asigurărilor.

Aspectul vizând încadrarea litigiului de faţă, având ca obiect pretenţiile terţului prejudiciat prin fapta persoanei asigurate RCA, în materia asigurărilor a fost tranşat cu valoare de principiu prin Decizia nr. 13/2020 pronunţată în recurs în interesul legii, considerentele acestei decizii fiind pe deplin aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Aşa fiind, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Prin urmare, împotriva hotărârii instanţei de apel recurentul nu are deschisă calea recursului, demersul său judiciar în aces sens fiind inadmisibil.

Menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentului dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În atare condiţii, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 262/2023 din 14 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.