Scope of beneficiary categories under Law No. 189/2000 excluding children of ethnically persecuted victims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court's dismissal of the claim, thereby denying the applicant the status of a beneficiary under Romanian Law No. 189/2000. The dispute concerned the applicant’s claim for compensation as the child of a father who was arrested and killed by the Horthy Army during the World War II period; the applicant argued he qualified under the provision for the spouse of an ethnically persecuted victim. The Court held that the appeal was unfounded because the applicant failed to prove he personally suffered ethnic persecution as required by the law. Decisively, the Court interpreted Article 1, item f) of Law No. 189/2000 (as amended by Law No. 323/2004), finding that the category of eligible beneficiaries is strictly limited to the spouse of a victim who did not remarry, and explicitly excludes the victim's children from entitlement to compensation under these specific provisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 din Legea nr. 323/2004, art. 1 lit. f) din Legea nr. 189/2000; Scope of beneficiary categories under Law No. 189/2000 excluding children of ethnically persecuted victims: Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevăd faptul că beneficiază de drepturile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, iar conform lit. f) a art. 1 din Legea nr. 323/2004, „este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. f) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Prin sentința civilă nr. 36 din 1 februarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată, motivându-se că reclamantul nu face parte din categoria persoanelor enumerate de legiuitor, ca fiind beneficiare ale dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, I.V., criticând soluția instanței de fond, întrucât tatăl său a fost arestat și ucis de armata hortystă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă pentru considerentele următoare:
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevăd faptul că beneficiază de drepturile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, iar conform lit. f) a art. 1 din Legea nr. 323/2004, „este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Având în vedere dispozițiile legale sus menționate, soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât din actele prezentate de recurent rezultă calitatea de fiu al unei persoane asasinate și Legea nr. 189/2000 nu o include printre persoanele beneficiare ale despăgubirilor.
Raportat la această situație, recurentul-reclamant nu dovedește calitatea de persoană care ar fi suferit vreuna din persecuțiile prevăzute de actul normativ invocat, motiv pentru care recurentul nu este îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de I.V. împotriva sentinței nr. 36 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.