Pension appeal annulled for untimely grounds; lower decision stands.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

În prealabil, subliniază că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, la 05.05.2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele CASA NAŢIONALA DE PENSII PUBLICE, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA DE PENSII LOCALA SECTOR 5, să se dispună nulitatea absolută a deciziei de pensie nr. P1216/15.12.2020 şi a tuturor actelor administative din dosarul de pensie înregistrat sub nr. x/15.12.2020, a adreselor cu nr. x/05.03.2021 şi nr. x/03.03 2021, în vederea anulării deciziei de pensie nr. P1216/05.03.2021 şi a revizuirii/modificării din 29.01.2021, precum şi a buletinului de calcul ce se constituie anexă, ca acte subsecvente, motivat de neluarea în considerare la stabilirea dreptului de pensie a perioadei de activitate ca profesionist militar, a perioadelor de activitate desfăşurate în condiţii speciale/deosebite şi, de asemenea, a perioadei de activitate în sistemul public, lipsind sporurile de vechime în muncă, pentru întreaga perioada de activitate civilă din perioada 2006-2020; a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor în cuantum de 55.356 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8409/07.12.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII LOCALĂ SECTOR 5, ca fiind introdusă faţă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea îndreptată împotriva pârâtei CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.

Împotriva acestei sentinţe contestatorul a declarat apel.

De asemenea, apelantul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi Legea nr. 95/2008, raportat la Legea nr. 223/2015, faţă de prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (7), art. 44 alin. (4) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţia României, completată şi cu privire la prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) şi ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, faţă de prevederile art. 16 din Constituţia României.

Prin decizia civilă nr. 706/06.02.2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea apelantului de sesizare a Curţii Constituţionale şi ca nefondat apelul .

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, A. a formulat declaraţie de recurs la 7 februarie 2023.

La 26.05.2023 intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Prin încheierea din 22 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 29 octombrie 2023 recurentul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol; la 29 decembrie 2023 autorul căii de atac a formulat cerere de repunere în termenul de motivare a recursului şi a răspunsului la întâmpinare, precum şi motivele de recurs, solicitând, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată a cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul legal de motivare a recursului, reiterând excepţia nulităţii recursului.

Autorul căii de atac a răspuns la întâmpinare.

La termenul de astăzi, 25 ianuarie 2024, Înalta Curte a admis cererea recurentului de repunere a pricinii pe rol, judecata cauzei fiind reluată.

Tot la termenul de astăzi, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa supremă se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare cererea recurentului de repunere în termenul legal pentru motivarea recursului şi a răspunsului la întâmpinare, precum şi excepţia nulităţii recursului, asupra cărora reţine următoarele:

În cauză, obiectul prezentului recurs îl constituie decizia civilă nr. 706 din 6 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în apel, într-un litigiu de asigurări sociale.

Recursul este exercitat împotriva dispoziţiei instanţei de apel de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 şi Legea nr. 95/2008, raportat la Legea nr. 223/2015, faţă de prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 26, art. 30 alin. (7), art. 44 alin. (4) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţia României, completată şi cu privire la prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) şi ale art. 192 din Legea nr. 263/2010, faţă de prevederile art. 16 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, hotărârea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din acelaşi cod, aplicabile şi în recurs potrivit art. 494, care stipulează că "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă, de la comunicarea hotărârii".

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impune cerinţa indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor texte legale rezultă că împotriva încheierii sau deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se poate face recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, iar motivarea recursului poate fi realizată şi după comunicarea hotărârii în acelaşi termen, de 48 de ore, conform dispoziţiilor art. 487 alin. (1) şi art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Pornind de la aceste considerente, Înalta Curte, verificând actele dosarului, constată că decizia atacată s-a comunicat recurentului la 3 aprilie 2023, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul curţii de apel.

Calculând, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul în care partea avea posibilitatea de a motiva calea de atac exercitată, se reţine că acesta a început să curgă de la ora zero a zilei de 4 aprilie 2023 şi s-a împlinit la ora zero a zilei de 6 aprilie 2023.

Recurentul a depus motivele de recurs la 29 decembrie 2023, justificat de faptul că acesta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula motivele de recurs, fiind internat în spital, potrivit înscrisurilor depuse în dovedire, sens în care a solicitat repunerea sa în termenul legal pentru depunerea motivelor de recurs şi a răspunsului la întâmpinare.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanţă şi reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură, în caz contrar, devin aplicabile dispoziţiile art. 185 alin. (1) din acelaşi Cod care prevăd că nerespectarea unui termen procedural atrage decăderea părţii interesate din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate.

Pe de altă parte, art. 186 C. proc. civ. stabileşte că,,(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Din interpretarea textului de lege evocat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură din cauza unei împrejurări temeinic justificată. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând repunerea în termen.

Prin urmare, pentru a se putea da eficienţă instituţiei repunerii în termen se impun a fi îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: partea să nu-şi fi exercitat dreptul procedural în termenul legal dintr-un motiv obiectiv, temeinic justificat, împrejurarea ce a împiedicat partea să acţioneze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural şi, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi cererea de exercitare a căii de atac.

În speţă, aşa cum s-a expus mai sus, decizia recurată a fost comunicată prin poştă electronică recurentului la 3 aprilie 2023, dosarul de apel, aceasta fiind vizualizată de către recurent în aceeaşi zi, astfel că termenul pentru motivarea recursului a început să curgă la 4 aprilie 2023 şi s-a împlinit la 6 aprilie 2023, ora zero.

Împrejurarea din perspectiva căreia s-a susţinut incidenţa ipotezei prevăzute de art. 186 C. proc. civ. vizează perioadele 20 aprilie 2023-8 mai 2023 şi 24 septembrie 2023-25 septembrie 2023.

Raportând aceste perioade la intervalul de timp în care recurentul avea obligaţia de a indica motivele de recurs, 4-5 aprilie 2023, Înalta Curte constată că situaţia invocată în fundamentarea cererii de repunere în termen vizează perioade ulterioare împlinirii termenului legal în discuţie, sens în care prevederile art. 186 C. proc. civ. nu sunt operante în cauză.

Aceeaşi concluzie se reţine şi cu privire la solicitarea recurentului de repunere în termenul legal pentru formularea răspunsului la întâmpinare. Aceasta, în condiţiile în care întâmpinarea iniţială depusă de intimata CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE a fost comunicată recurentului la 22 iunie 2023, dosar de recurs, iar împrejurarea care ar fi împiedicat partea să formuleze răspuns nu a intervenit în termenul prevăzut de art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 alin. (4) C. proc. civ., care calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din acelaşi Cod, s-a împlinit pe 3 iulie 2023.

Cu privire la întâmpinarea depusă de aceeaşi parte la 23 ianuarie 2024, solicitarea autorului căii de atac apare ca fiind lipsită de interes, în măsura în care răspunsul la întâmpinare a fost formulat la 24 ianuarie 2024, cu respectarea termenului de 10 zile instituit de normele procedurale.

În acest context, constatând că recurentul nu a făcut dovada intervenirii unei situaţii ce ar putea fi circumscrisă cazului de la art. 186 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce priveşte termenul pentru motivarea recursului şi a răspunsului la întâmpinarea depusă iniţial de intimata sus-menţionată şi că actul de procedură îndeplinit la 24 ianuarie 2024 nu este de natură să atragă sancţiunea decăderii recurentului din dreptul de a răspunde la întâmpinare, Înalta Curte va respinge cererea acestuia de repunere în termenul legal de motivare a recursului şi a răspunsului la întâmpinare.

Revenind la chestiunea regularităţii cererii de recurs, instanţa supremă are în vedere că art. 194 lit. d), raportate la art. 196 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile potrivit normei de trimitere de la art. 494 din acelaşi Cod, stabileşte în sarcina părţii, sub sancţiunea nulităţii, obligaţia de a indica în cuprinsul cererii sale motivele de fapt şi de drept care fundamentează demersul judiciar al acestuia.

Totodată, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. statuează că "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile", iar art. 489 alin. (1) din acelaşi Cod prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".

Faţă de împrejurarea că, în speţă, nu au fost identificate motive de ordine publică şi că recurentul nu a indicat şi nu a dezvoltat în condiţiile legii motivele din perspectiva cărora s-ar impune desfiinţarea hotărârii recurate şi nici nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinicie care să justifice aplicarea art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs nu întruneşte cerinţele legale impuse de normele imperative sus-menţionate, sens în care reţine incidenţa în cauză a sancţiunii nulităţii.

În atare condiţii, pentru toate raţiunile înfăţişate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului şi a răspunsului la întâmpinare.

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 706 din 6 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, CASA DE PENSII LOCALĂ SECTOR 5 şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2024.