Payment order jurisdiction: Ex officio declination of private-order territorial jurisdiction by initial court violates Article 130(3) of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Rădăuți Court, ordering it to adjudicate a payment order dispute where the defendant’s failure to contest jurisdiction rendered the initially seized court exclusively competent. The case involved a corporate creditor seeking approximately 28,000 RON from a corporate debtor via a payment order, which triggered a jurisdictional tussle: the initial court (Rădăuți) declined jurisdiction to the defendant’s domicile court (Piatra-Neamț) *ex officio*, while the latter court asserted that territorial jurisdiction in this context is of private order and could not be invoked by the court itself if the defendant did not raise the objection. Relying on Article 130(3) of the Civil Procedure Code, which stipulates that jurisdictional objections of private order must be raised by the defendant and cannot be invoked *ex officio* by the court, the Supreme Court determined that the initial court’s refusal to proceed was illegally based on a non-existent procedural exception, thereby vesting exclusive jurisdiction in the Rădăuți Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 1016 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 1015 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Payment order jurisdiction: Ex officio declination of private-order territorial jurisdiction by initial court violates Article 130(3) of the Code of Civil Procedure: Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 21.03.2023, sub numărul x/2023, având ca obiect ordonanţă de plată, creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 27.932 de RON, cu titlu de debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, la plata dobânzii legale penalizatoare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 1014 - 1023 C. proc. civ.
Deşi i s-au comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, debitoarea nu a formulat întâmpinare şi nici nu şi-a exprimat în alt mod poziţia procesuală cu privire la cererea formulată.
Prin sentinţa civilă nr. 1131 din data de 03.05.2023, Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
În fundamentarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Cererea creditoarei este întemeiată pe dispoziţiile speciale prevăzute în Titlul IX al C. proc. civ., cu privire la emiterea unei ordonanţe de plată.
Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, iar potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Pentru aceste considerente, având în vedere că sediul debitoarei este în localitatea Dumbrava Rosie, jud. Neamţ, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Rădăuţi, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 07.07.2023.
Prin sentinţa civilă nr. 3772.2023 din 29 noiembrie 2023, Judecătoria Piatra – Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În fundamentarea acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1) C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea cauzei în primă instanţă.
Conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
În cauza dedusă judecăţii, creditoarea a învestit instanţa cu o acţiune personală în realizarea dreptului, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, competenţa teritorială în cauză fiind de ordine privată, iar nu de ordine publică. În egală măsură, instanţa a constatat că Judecătoria Rădăuţi a invocat la primul termen de judecată, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, prin raportare la prevederile art. 1016 C. proc. civ. şi ale art. 107 C. proc. civ.
Sub acest aspect, prin raportare la faptul că în cauză competenţa teritorială este de ordine privată, instanţa a apreciat că Judecătoria Rădăuţi nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, aceasta putând fi invocată numai de către pârâtă. Or, în cauza dedusă judecăţii, pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Rădăuţi.
Aşa fiind, apreciind că instanţa iniţial învestită nu avea posibilitatea legală de a invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată, instanţa a reţinut că în cauză Judecătoria Rădăuţi rămâne competentă teritorial să soluţioneze cererea de ordonanţă de plată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, respectiv delimitarea competenţei între instanţe de acelaşi grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv şi norme cu caracter imperativ.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect ordonanţă de plată, prin cererea de chemare în judecată formulată, creditoarea solicitând obligarea debitoarei la plata sumei de 27.932 de RON, cu titlu de debit restant, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii, la plata dobânzii legale penalizatoare, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanţei de plată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".
Aşadar, potrivit textului legal evocat, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost invocată din oficiu chiar de către Judecătoria Rădăuţi, fără a fi invocată de către pârât printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii coroborată cu neinvocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Rădăuţi, iniţial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Rădăuţi, aşa încât, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2024.