Negative jurisdictional conflict resolved: prosecutors' special allowance suit assigned to Cluj Tribunal under art. 127 Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28.11.2022 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la:

1. plata indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 16.10.2018 şi pe viitor cu includerea unui procent de 2 % din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 27 din 2006, drept acordat în favoarea procurorilor numiţi în cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în temeiul art. 88 indice 2 alin. (5) din Legea 304 din 2004.

2. plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care suntem îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

În şedinţa publică din 15 mai 2023, instanţa a apreciat că în prezenta cauză se impune disjungerea cererii formulată de reclamantul G. şi formarea unu nou dosar înregistrat pe acelaşi complet 2 LM, în care părţi sunt reclamantul, iar pârâţi vor fi Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, Parchetul de pe lângă I. C. civ..J şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 1187/2023 din 15 mai 2023, s-a admis excepţia de necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bihor.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, având totodată domiciliile în loc. Oradea, respectiv loc. Vaşcău.

in materie de competenţă teritorială instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanţii din cauza de faţă trebuiau să sesizeze instanţa competentă teritorial în funcţie de domiciliul acestora – Tribunalul Bihor, respectiv în funcţie de locul de muncă – Tribunalul Bihor.

După redarea prevederilor art. 127 C. proc. civ., instanţa a reţinut că, în cazul reclamanţilor, care au calitatea de procurori, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) si 3 C. proc. civ. întrucât textul de lege prevede foarte clar că judecătorul/procurorul/grefierul, trebuie să aibă calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, or cauza este de competenta tribunalului, instanţă la care aceştia nu îşi desfăşură activitatea, tribunalul fiind totodată instanta superioară faţă de cea la care aceştia îşi desfăşoară activitatea.

Dată fiind această calitate, instanţa reţine că reclamanţilor nu li se aplică dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., cauza nefiind de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează sau a unei instanţe inferioare.

Totodată, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. deoarece acţiunea nu se îndreaptă împotriva unor instanţe judecătoreşti, astfel cum prevede art. 127, alin. (2) indice 1 C. proc. civ., pentru a se aprecia că în cauză s-ar face aplicarea art. 127, alin. (2) C. proc. civ., pârâţi fiind unităţi de parchet care nu au în competenţă soluţionarea de litigii specifice dreptului muncii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 1112/LM/2023 din 27 noiembrie 2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamanţi; a fost declinată în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cauzei; totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii, care aveau la data formulării cererii calitatea de procurori în cadrul Judecătoriei Oradea şi respectiv în cadrul Tribunalului Bihor şi au domiciliul în Oradea, au formulat o acţiune prin care au solicitat obligarea angajatorului lor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, la recalcularea şi plata efectivă a mai multe drepturi salariale, apreciate de ei ca fiind datorate.

Reclamanţii, cunoscând prevederile art. 127 alin. (1) şi art. 127 alin. (2) noul C. proc. civ., au optat pentru a introduce această acţiune la Tribunalul Cluj.

În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 59 noul C. proc. civ., având în vedere că pretenţiile ce fac obiectul litigiului au aceeaşi cauză şi între ele există o strânsă legătură, în condiţiile în care se pretinde acordarea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente la acelaşi nivel, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale şi în raport de aceeaşi situaţie de fapt.

În acelaşi timp instanţa a reţinut faptul că reclamantul E. la momentul introducerii acţiunii (28.11.2022), avea calitatea de procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel, şi îşi desfăşura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 416/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori, reclamantul fiind transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, începând cu data de 02.03.2022.

Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în vigoare la momentul depunerii cererii "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Cu toate acestea, în conformitate cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ., prin raportare la alin. (3) al aceluiaşi articol, dacă un judecător (procuror, asistent judiciar sau grefier) are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a uneia inferioare, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa/parchetul la care îşi desfăşoară activitatea.

Tot astfel, potrivit art. 127 alin. (2) indice 1 noul C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Deşi acest articol are titlul "competenţa facultativă", în realitate, dispoziţiile acestui articol nu sunt facultative, ci imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".

De altfel din conţinutul articolului anterior enunţat rezultă că legiuitorul a dorit să asigure prin acest text o garanţie a imparţialităţii şi a aparenţei de imparţialitate, protejate şi de art. 6 CEDO.

Relevante în cauză sunt şi considerentele Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv: " 81. Dacă la această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor funcţionează atât procurori, cât şi grefieri, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier".

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii A., B., C., D., F. - procurori ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, respectiv E. procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, au învestit Tribunalul Cluj cu un conflict de muncă, pârâţi fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanţii îşi au domiciliul sau locul de muncă, respectiv Tribunalului Bihor.

Cu toate acestea, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Alin. (3) al aceluiaşi articol extinde aplicabilitatea acestei norme şi în cazul procurorilor. În acest sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii în considerentele Deciziei nr. 7/2016 arătând că sintagma "se aplică în mod corespunzător", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie înţeleasă ca referindu-se şi la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1) al aceluiaşi text de lege.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competenţă teritorială, care stabilesc un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care/pe lângă care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competenţa instanţei respective ori a uneia inferioare ei.

Totodată, norma legală instituie un caz de prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.

Cum conflictul de muncă dedus judecăţii ar fi trebuit, potrivit regulilor de drept comun, să revină spre competentă soluţionare Tribunalului Bihor, Înalta Curte subliniază că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se opun unei asemenea învestiri, atât timp cât unul dintre reclamanţi îşi defăşoară activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împrejurare ce atrage competenţa uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Bihor, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Cluj, învecinată Curţii de Apel Oradea.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj – secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2024.