Jurisdiction for challenging pension recalculation under unconstitutional government ordinance: administrative litigation versus social security competence

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 15 martie 2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei: anularea Deciziei de pensie nr. x/08.12.2020 emisă de Casa de Pensii Sectorială din MAI prin care a fost stabilită pensia sa netă în baza O.U.G. nr. 59/2017; obligarea Casei de Pensii Sectoriale a MAI să emită o nouă decizie de pensie în ceea ce îl priveşte începând cu data de 01.11.2020 în care să se stabilească pensia netă în plată conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi nu conform O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâţilor la restituirea sumelor ce i se cuvin din diferenţa dintre pensia netă ce va fi stabilită conform Legii nr. 223/2015 printr-o nouă decizie de pensie ce va fi emisă pentru perioada martie 2022- martie 2023; obligarea Casei de Pensii a MAI ca, după stabilirea noului cuantum al pensie, sumele ce i se cuvin să fie actualizate cu rata inflaţiei; stabilirea cuantumului pensiei nete începând cu luna martie 2023 şi pe viitor să se efectueze în baza Legii nr. 223/2015 şi nu aşa cum a fost stabilită în Decizia de pensie nr. x/08.12.2020.

A mai solicitat reclamantul, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative.

Prin sentinţa civilă nr. 191/20.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, această instanţă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în sinteză, că prin acţiunea de faţă reclamantul urmăreşte să obţină anularea deciziei de pensie, emiterea unei noi decizii, plata diferenţelor, fiind invocata în cauză şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Instanţa a constatat ca modalitatea de indexare şi de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, aceste dispoziţii legale fiind modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

După redarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, art. 100, art. 102, art. 104 din aceeaşi lege, respectiv art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, instanţa a reţinut că este adevărat că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea şi pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, însă invocarea acestui text de lege nu este de natura să atragă competenta instanţei de contencios administrativ de soluţionare a cauzei, câtă vreme ceea ce se pune in discuţie prin acţiunea formulată este modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei.

Instanţa a subliniat că natura juridică a prezentului litigiu este de asigurări sociale şi nu de contencios administrativ, aşa cum eronat a apreciat reclamantul.

Ceea ce deosebeşte contenciosul administrativ de cel al asigurărilor sociale, în contextul în care în ambele litigii sunt emise finalmente acte tipice sau asimilate de către autorităţi publice, este tocmai natura juridică a raportului care stă la baza acestor acte.

Simplul fapt că actul prin care a fost modificat cuantumul pensiei speciale a fost emis de o autoritate publică nu atrage de o manieră automată competenţa instanţei de contencios administrativ întrucât în cauză lipseşte însăşi raportul de drept administrativ substanţial între reclamanţi şi pârâţi.

O autoritate publică nu este angrenată doar în raporturi de drept administrativ, ci şi în raporturi de drept civil, dreptul muncii, etc.

Întrucât natura raportului juridic dedus judecăţii este cea de asigurări sociale implicând respectarea sau nu de către autoritate a dreptului reclamantului la asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei acestei conduite nu poate intra decât în competenţa instanţei specializată în materia asigurărilor sociale.

Cauza a fost înregistrată la data de 27.06.2023 pe rolul Tribunalului Iaşi – secţia I Civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2196/2023 din 15 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi – secţia I Civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a suspendat judecata cauzei; totodată, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că acţiunea formulată de reclamantul din speţă vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanţe neconstituţionale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reţinut din pensie.

După redarea art. 9 alin. (1), (4) şi 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa a concluzionat că acţiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României este de competenţa unei instanţe de contencios administrativ, nu a unui complet specializat pe litigii de muncă, iar, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege şi, cum în speţă, se invocă o culpă a Guvernului României, autoritate centrală, rezultă că dosarul revine în competenţa unei curţi de apel.

În fine, art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 prevede că "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.".

Pe cale de consecinţă, cum reclamantul are domiciliul în comuna Holboca, este competentă Curtea de Apel Iaşi.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanţe neconstituţionale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reţinut din pensie.

Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acţiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. În conformitate cu alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din acelaşi act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente şi având în vedere că se invocă o vătămare produsă printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern - autoritate publică centrală, competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

Aşa fiind, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2024.