Supreme Court declinature of jurisdiction for conflict of competence between specialized sections of same tribunal, requiring resolution by immediately superior court.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 04.01.2023 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Covasna şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat aprobarea raportului personal cu nr. x/02.11.2022 privind solicitarea trecerii in rezervă şi acordarea dreptului la pensie de serviciu anticipată parţial conform art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, emiterea actului administrativ – Ordinul inspectorului şef privind trecerea în rezervă, conform dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare ca urmare a clasării ca "Apt Limitat în timp de pace şi război" prin decizia medicală A3161/1 din data de 04.10.2022 privind evaluarea capacităţii de muncă de către Comisia de expertiză medico-militară, întocmirea dosarului de pensie şi comunicarea acestuia către Casa de pensii sectorială a M.A.I.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin sentinţa civilă nr. 430/CA din 18 mai 2023, Tribunalul Brşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Braşov- complet specializat în litigii de muncă.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în sinteză, că reclamantul deţine funcţia de ofiţer specialist, având gradul militar de locotenent colonel, iar cererea de chemare în judecată vizează drepturi care privesc raportul de serviciu al acesteia în calitatea sa de militar.

De asemenea, a reţinut că prin Decizia RIL nr. 19/27.09.2021, ÎCCJ a stabilit următoarele: În interpretarea art. 382 lit. h) şi a) art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov – secţia I Civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 1478/MAS din 2 noiembrie 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civilă a Tribunalului Braşov, a declinat competenţa de solutionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ de competenta, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului ICCJ in vederea solutionării conflictului de competenta.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că este întemeiată excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civilă a Tribunalului Braşov faţă de împrejurarea că se solicită prin cererea de chemare în judecată emiterea actului administrativ - ordinul inspectorului şef privind trecerea în rezervă în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea 80/1995. Prin urmare acţiunea reclamantului se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ coroborată cu prevederile art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege.

Înalta Curte, sesizată fiind prin sentinţa civilă nr. 1478/MAS din 2 noiembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia I Civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit în cauză, constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. pentru pronunţarea regulatorului de competenţă:

Astfel, potrivit art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.: "Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict", iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că "Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere."

Totodată, art. 136 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, iar alin. (4) al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile alin. (1)-(3) ale art. 136 C. proc. civ. se aplică şi în cazul completelor specializate.

Când stabilesc instanţa competentă să soluţioneze conflictul de competenţă ivit între două secţii/complete specializate ale aceleiaşi instanţe, dispoziţiile procedurale prevăd că acesta se va soluţiona de secţia instanţei stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secţiei înaintea căreia s-a ivit conflictul, astfel cum rezultă din art. 136 alin. (2) C. proc. civ.

În prezenta cauză, Înalta Curte reţine că Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Braşov – secţia I Civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, care la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi instanţe.

În acest context, având în vedere că instanţa imediat superioară şi comună instanţelor judecătoreşti între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă din prezenta cauză este Curtea de Apel Braşov şi nu instanţa supremă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a soluţiona, pe calea regulatorului de competenţă, conflictul negativ de competenţă ivit între cele două secţii ale Tribunalului Braşov şi, în consecinţă, va trimite dosarul instanţei competente.

În egală măsură, întrucât trimiterea către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă s-a dispus de către un complet de judecată specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a acestuia aparţine Curţii de Apel Braşov – secţia Civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., raportat la art. 97 din acelaşi Cod, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă în favoarea Curţii de Apel Braşov – secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2024.