Motion to Annul Rejected: High Court Finds Proper Notification and No Procedural Prejudice

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă a fost înregistrată la data de 27.02.2023 sub nr. x/2023 cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 79 din 19 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă.

Autorul căii de atac a invocat, la 21.05.2023, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţia României, susţinând că perceperea taxei judiciare de timbru este abuzivă, nelegală şi neconstituţională în cererile de recuzare formulate în cadrul conflictelor de muncă.

Prin încheierea din 25 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Împotriva acestei soluţii, la 25 mai 2023, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2023/a2*.

La 3 septembrie 2023, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023, recurentul A. a formulat o nouă cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, coroborat cu art. 270 din Legea 53/2003, raportat la art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 124 alin. (1)-(3) din Constituţia României.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013.

3. Împotriva acestei din urmă soluţii, la 10 octombrie 2023, A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă, sub nr. x/2023, fiind invocate dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea încheierii şi retrimiterea cauzei spre rejudecarea cererii sale privind sesizarea Curţii Constituţionale.

În esenţă, contestatorul a invocat lipsa citării sale de la termenul de judecată din 26.09.2023, criticând, totodată, şi măsura disjungerii acestei cereri şi formarea unui nou dosar de care nu a avut cunoştinţă.

La 8 decembrie 2023, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, iar în subsidiar, ca nefondată şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia din 13 octombrie 2023 a fost stabilit, pentru soluţionarea contestaţiei în anulare, termen de judecată la 16 ianuarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând contestaţia în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate şi a temeiurilor de drept indicate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., motivul ce o fundamentează fiind nelegala citare a contestatorului pentru termenul din 26 septembrie 2023, când s-a judecat cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu privire la motivul contestaţiei în anulare invocat, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. sancţionează judecarea unei cauze cu încălcarea obligaţiei imperative ce vizează citarea părţilor, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Vătămarea suferită de o parte ce invocă judecarea unei cauze în absenţa sa şi fără a fi legal citată constă în efectul nelegalei citări sau a omisiunii citării, acela de a nu putea cunoaşte existenţa termenului de judecată acordat în cauză, acesta fiind scopul actului de procedură al citării, de înştiinţare a părţii despre termenele de judecată stabilite în cauză.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că în cadrul recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023 ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, la 3 septembrie 2023 recurentul A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere care a fost comunicată intimatelor B. S.R.L. şi C., cu menţiunea de a depune un punct de vedere, aşa cum rezultă dovezile de comunicare aflate la filele x.

De asemenea, instanţa supremă reţine că intimata B. S.R.L. a transmis, la data de 11.09.2023, concluziile sale cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, actul de procedură fiind comunicat pe cale electronică recurentului, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele x.

La 13 septembrie 2023, recurentul A. a transmis la dosar o cerere prin care a invocat lipsa calităţii procesuale a intimatei B. S.R.L. în cadrul dosarului de recurs.

Totodată, conform citativului aflat la dosarul de recurs, reiese că, pentru termenul de judecată din 26 septembrie 2023, stabilit pentru soluţionarea căii extraordinare de atac a recursului, contestatorul a fost legal citat la adresa de poştă electronică indicată, respectiv x@x.de, potrivit dispoziţiilor art. 154 alin. (6) şi (61), raportat la art. 163 alin. (111) din acelaşi cod, dovada de comunicare a citaţiei TDS aflându-se la dosar.

Prin urmare, din înscrisurile de la dosar rezultă că partea a avut cunoştinţă de termenul stabilit pentru 26 septembrie 2023 pentru soluţionarea recursului, precum şi de punctul de vedere al părţii adverse cu privire la cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale formulată în cadrul recursului, de vreme acesta a formulat mai multe cereri în cauză.

La termenul din 26 septembrie 2023, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii din 25 mai 2023, instanţa supremă, referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 58 din O.U.G. nr. 80/2013, a dispus formarea unui dosar asociat, pronunţându-se pe această cerere la acelaşi termen de judecată prin încheierea a cărei nulitate se invocă.

Înalta Curte formulează observaţia că formarea dosarelor asociate reprezintă o măsură de administrare judiciară, destinată pregătirii judecăţii sau adoptării oricăror alte dispoziţii care nu sunt legate de soluţionarea procesului civil, neavând natura unor acte jurisdicţionale. Măsurile de administrare judiciară sunt adoptate în exercitarea unor funcţii de ordin administrativ, întreprinse în baza Regulamentului de ordine interioară a instanţelor de judecată.

Art. 465 din C. proc. civ. stipulează că măsurile de administrare judiciară nu pot forma obiectul niciunei căi de atac. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica contestatorului privind disjungerea nelegală a cererii sale de sesizare a Curţii constituţionale şi formarea unui dosar asociat.

Calea extraordinară de atac reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. a urmărit a pune la îndemâna părţii un remediu pentru soluţionarea cauzei prin hotărâre definitivă în lipsa sa şi fără legala citare, în acelaşi mod în care orice altă hotărâre judecătorească nedefinitivă este supusă cenzurii instanţei de control judiciar (de apel sau de recurs) pentru acest motiv.

Or, şi atunci când se cenzurează un motiv de apel sau de recurs constând în nelegala citare, instanţa este ţinută a verifica toate împrejurările relevante care ar putea atrage nulitatea hotărârii atacate pentru acest motiv, inclusiv existenţa unei vătămări rezultate din nelegalitatea invocată.

În caz contrar, în absenţa unei vătămări, partea care susţine o atare cale de atac nu justifică un interes în promovarea şi susţinerea sa, acesta fiind şi motivul pentru care legiuitorul a configurat regimul juridic al nulităţilor procesuale – statuând care dintre ele operează independent de existenţa unei vătămări şi respectiv pentru care dintre ele este prezumată relativ vătămarea ori pentru care este necesară dovada vătămării din partea celui care o invocă.

Din această perspectivă, se constată că autorul demersului judiciar a avut cunoştinţă de toate actele din dosarul de recurs în care a formulat şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ambele cereri fiind soluţionate la termenul din 26 septembrie 2023, pentru când contestatorul a fost legal citat.

Constatând că nu se confirmă incidenţa motivului de anulare instituit de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. şi invocat de către contestator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

În ceea ce priveşte solicitarea intimatei B. S.R.L., privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte formulează observaţia că cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în legătură cu care s-a formulat contestaţie în anulare, reprezintă un incident procedural, nefiind stabilită culpa procesuală.

Aşadar, cum art. 453 C. proc. civ. stabileşte că temeiul acordării cheltuielilor de judecată părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului căzut în pretenţii, Înalta Curte reţine că, în raport cu limitele învestirii sale, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate în această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 26 septembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.