Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality grounds against inadmissibility of civil liability claim against public officials

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 04.05.2021 sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E. şi F. să se dispună recuperarea prejudiciului stabilit prin Dispoziţia nr. 4934/25.09.2015 emisă în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi.

Prin sentinţa civilă nr. 4631/06.10.2021, Judecătoria Brăila a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 02.11.2022, faţă de precizările reclamantei, în sensul că pârâtul B. este decedat, pârâţii A., C. şi F. au calitatea de funcţionari publici, pârâţii D. şi E. nu mai au calitatea de funcţionari publici, s-a dispus disjungerea cauzei, fiind formate încă două dosare: un prim dosar în care calitatea de pârât o are numitul B. şi un al doilea dosar în care calitatea de pârâţi o au numiţii A., C. şi F., iar, în privinţa acestora s-a acordat termen la 7.12.2022.

În urma disjungerii, cel de-al doilea dosar a primit nr. x/2022

La termenul de judecată din data de 07.12.2022, în prezenta cauză având nr. 2111/113/2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, faţă de procedura specială aplicabilă răspunderii civile a funcţionarilor publici şi a rămas în pronunţare pe aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 213/16.12.2022 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Brăila în contradictoriu cu pârâţii A., F. şi C..

Prin sentinţa civilă nr. 30/30.01.2023 pronunţată de Tribunalul Brăila a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 213/16.12.2022 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 formulată de pârâţii A., F., şi C.. S-a dispus completarea sentinţei nr. 213/16.12.2022 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 în sensul că a fost obligat reclamantul Municipiul Brăila la plata către pârâţii A. şi F. a sumei de 5000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat (2500 de RON pentru fiecare pârât).

Împotriva sentinţei civile nr. 213/16.12.2022 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 a formulat recurs reclamantul Municipiul Brăila, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi casarea în totalitate a sentinţei civile nr. 213/Fciv./2022, pronunţată de Tribunalul Brăila.

La termenul de judecată din 5 aprilie 2023, Curtea a recalificat recursul ca fiind apel, faţă de dispoziţiile art. 466 C. proc. civ. şi de cauza dedusă judecăţii, respectiv acţiune de drept comun.

Prin decizia nr. 108/2023 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă a respins apelul declarat de apelantul Municipiul Brăila prin Primar, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022, ca nefondat; a obligat apelanta la plata către intimatul A., respectiv intimata F. a sumei de 2500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul MUNICIPIUL BRĂILA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea, în tot, a deciziei recurate.

După prezentarea parcursului procesual al cauzei şi a situaţiei de fapt, recurentul a arătat că, principalul motiv care a format convingerea instanţei în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de Municipiul Brăila, vizează lipsa emiterii unei dispoziţii de imputare în numele intimaţilor.

Soluţia a fost îmbrăţişată şi de instanţa de apel, care a statuat că Dispoziţia Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015 nu are nici conţinutul şi nici nu produce efectele juridice reglementate de dispoziţiile art. 500 din Codul administrativ şi nici nu oferă intimaţilor-pârâţi procedura contestării acestui ordin sau dispoziţiei de imputare.

Recurentul a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a actelor normative aplicabile în cauză, respectiv art. 500 din Codul administrativ (Legii nr. 215/2001 şi art. 45 şi art. 48 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, în vigoare la momentul emiterii Dispoziţiilor Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015 şi nr. 4934/25.09.2015).

În acest sens, a apreciat că prin Dispoziţia Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015, recurentul a dat eficienţă dispoziţiilor Codului administrativ, referitoare la răspunderea funcţionarilor publici.

A precizat că răspunderea civilă intervine pentru trei categorii de situaţii, aceleaşi pe care le prevedea şi vechea lege. Una dintre cauzele de intervenţie este pentru pagubele aduse cu vinovăţie de funcţionar patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice. A arătat faptul că legea impune vinovăţia, celelalte cauze fiind nerestituirea sumelor acordate necuvenit, în termen legal şi daunele plătite de autoritate în calitate de comitent.

Astfel, atragerea răspunderii funcţionarilor publici menţionaţi în cuprinsul Dispoziţiei Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015, reiese din omisiunea acestora de a duce la îndeplinire măsurile dispuse pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 135.896 RON, în calitate de membri ai comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor din cadrul proiectului "Extindere spaţii verzi prin realizarea unui parc în cartierul G., Municipiul Brăila.

Susţine că, întrucât intimaţii din prezenta cauză nu s-au conformat obligaţiilor anterior menţionate, prejudiciul adus Municipiului Brăila intră în sarcina acestora.

A arătat că Dispoziţia nr. 4936/2015 a fost emisă de Primarul Municipiului Brăila, în temeiul Legii nr. 215/2001 şi art. 45 şi art. 48 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

După redarea dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 188/1999 funcţionarii publici, recurentul a precizat că măsura privind recuperarea prejudiciului în cuantum total de 135.896 RON, împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a acestuia, ca urmare a plăţii valorii fântânilor de băut apă, a coşurilor de gunoi şi a stâlpilor de iluminat fără ca acestea să respecte prevederile Contractului de lucrări nr. x/26.01.2011, încheiat cu S.C. H. S.R.L. şi a Caietului de sarcini, astfel cum a fost completat prin adresa de clarificări nr. x/29.11.2010, potrivit constatării de la pct. 18 pg. 62-67 din Procesul-verbal de constatare al Camerei de Conturi a Judeţului Brăila, înregistrată sub nr. x/05.08.2015, a fost dispusă de directorul Camerei de Conturi a Judeţului Brăila la pct. II.4 din Decizia nr. 28/03.09.2015.

A precizat că Dispoziţia Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015 a fost emisă în conformitate cu: Măsura dispusă de directorul Camerei de Conturi a Judeţului Brăila la pct. II.4 din Decizia nr. 28/03.09.2015; art. 20, lit. h), art. 54, alin. (6) din Legea nr. 276/2006 privind finanţele publice locale; pct. 6.1, 9.1,9.4 şi 9.5 (1) din Contractul de lucrări nr. x/26.01.2011; art. 45 şi art. 48 alin. (1) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

După redarea dispoziţiilor art. 20 lit. h) şi art. 54 alin. (6) din Legea nr. 276/2006 privind finanţele publice locale, a precizat că, în cauză, Curtea de Conturi a Judeţului Brăila a dispus obligarea ordonatorului de credite al Municipiului Brăila, la recuperarea prejudiciului de 52.378 RON, împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a prejudiciului, ca urmare a plăţii efectuate, la valoarea din contract, pentru fântâna arteziană în condiţiile în care documentaţia de schimbare a soluţiei tehnice, nu s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, şi nu presupune acelaşi consum de material.

Totodată, Curtea de Conturi a constatat că se impune adoptarea de către ordonatorul de credite al Municipiului Brăila a măsurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi pentru recuperarea acestuia în cuantum total de 135,896 RON, împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a prejudiciului, ca urmare a plăţii valorii fântânilor de băut apă, a coşurilor de gunoi şi stâlpilor de iluminat, fără ca acestea să respecte prevederile Contractului de lucrări nr. x/26.01.2011, încheiat cu S.C. H. S.R.L. şi a caietului de sarcini astfel cum a fost completat prin adresa de clarificări nr. x/29.11.2010.

Prin urmare, a fost emisă Dispoziţia nr. 4934/25.09.2015, prin care s-a dispus recuperarea prejudiciului în valoare de 52.378 RON împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a acestuia, ca urmare a plăţii efectuate, la valoarea din contract, pentru fântâna arteziană în condiţiile în care documentaţia de schimbare a soluţiei tehnice, nu s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale şi nu presupune acelaşi consum de material, potrivit constatărilor.

A arătat că prin emiterea Dispoziţiei nr. 4936/25.09.2015 s-a dispus recuperarea prejudiciului în valoare de 135.896 RON împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a acestuia, ca urmare a plăţii valorii fântânilor de băut apă, a coşurilor de gunoi şi a stâlpilor de iluminat, fără ca acestea să respecte prevederile contractuale de lucrări nr. x/26.01.2011 încheiat cu S.C. H. S.R.L. şi a Caietului de Sarcini astfel cum a fost completat pe adresa de clarificări nr. x/29.11.2010.

A precizat că, prin Dispoziţia Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015, recurenta a dat eficienţă tuturor dispoziţiilor Codului administrativ (Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), referitoare la răspunderea funcţionarilor publici.

În considerarea aspectelor anterior expuse, a apreciat că se impune recuperarea sumelor restante, de la intimaţii A., F. şi C..

Intimaţii-pârâţi A. şi F. au depus întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurentul a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întreaga construcţie a recursului reclamantului vizează exclusiv greşita interpretare a probelor de către instanţa de apel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

De altfel, aşa cum au observat şi intimaţii-pârâţi prin întâmpinarea depusă la dosar, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs şi de apel formulate de aceeaşi parte în cauză.

În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, faţă de respingerea celui dintâi. Aceleaşi motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curţii de Apel Galaţi spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanţe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

În considerarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de cererea formulată de intimaţii-pârâţi A. şi F., urmează a se face aplicarea evocatelor dispoziţii şi a obliga recurentul-reclamant Municipiul Brăila la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către fiecare din intimaţii-pârâţi menţionaţi în dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA împotriva deciziei nr. 108/2023 din 5 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia a II-a Civilă.

Obligă recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către fiecare din intimaţii-pârâţi A. şi F..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2024.