War refugee compensation eligibility: whether state-ordered evacuation from front lines constitutes ethnic persecution under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to deny the claim and leaving the pension authority’s refusal in force. The dispute concerned an administrative action by a claimant seeking to have a 2001 decision annulling her status as a beneficiary of Law No. 189/2000 overturned, where she argued her forced evacuation from Botoșani due to the advance of the Red Army during World War II constituted a war refugee status. The Court rejected this argument by applying Article 1 of Law No. 189/2000, determining that the evacuation was a state-ordered protective measure to prevent hostages rather than an ethnic persecution, and consequently concluded the claimant did not fall within the statutory categories eligible for compensation under the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; War refugee compensation eligibility: whether state-ordered evacuation from front lines constitutes ethnic persecution under Law 189/2000: Curtea, examinând cauza, în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, reclamanta N.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Botoșani, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 1485 din 5 noiembrie 2001, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii arată că împreună cu familia sa au fost evacuați din orașul Botoșani, din cauza războiului, fiind, astfel, refugiați de război.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 10 din 12 ianuarie 2005, a respins acțiunea formulată, motivată de faptul că reclamanta nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică, argumentând prin aceea că din cauza ocupației armatei ruse, familia sa a fost nevoită să-și părăsească locuința de domiciliu și a avut, astfel, calitatea de refugiată.
Curtea, examinând cauza, în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., constată nefondat, recursul formulat și urmează să-l respingă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziția art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
În cauza de față, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta nu este inclusă în nici una din categoriile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Evacuarea reclamantei și a familiei acesteia, datorită înaintării frontului, este rezultatul inițiativei statului român, de protejare a populației pentru evitarea luării de ostatici de către Armata Roșie și nu poate fi considerată o persecuție etnică.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va menține hotărârea atacată și respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.E. împotriva sentinței civile nr. 10 din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.