Recourse inadmissible in public procurement contract execution disputes under exclusive appeal regime

Şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 324.791,83 RON TVA inclus (59.413,14 RON TVA inclus/lună - tarif stabilit prin contractul de prestări servicii nr. x/25.06.2020 - aferent lunilor ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai 2021 şi 14 zile din luna iunie 2021) reprezentând contravaloarea serviciilor de operare şi de menţinere în stare de funcţionare a instalaţiei de umectare a plajei iazului B., Moldova Nouă, jud. Caraş - Severin, servicii efectuate de către reclamanta începând cu data de 01.01.2021 până la data de 14.06.2021; obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere conform art. 14.2 din contract, calculate începând cu data de 1 a lunii următoare prestării serviciilor pentru suma datorată pentru luna anterioară şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2, art. 53 alin. (11) şi celelalte din Legea nr. 101/2016; art. 7, art. 8 şi celelalte din Legea nr. 554/2004; art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 22.03.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a Civilă.

Prin încheierea de declinare s-a reţinut, în esenţă, că plata serviciilor prestate în baza contractului de achiziţie publică încheiat între părţi nu priveşte nici procedura de atribuire şi nici nulitatea sau anularea contractului, ci constituie un aspect privind executarea contractului, aflat sub incidenţa regulilor de competenţă prevăzute de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, competenţa soluţionării litigiului aparţinând secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 15.04.2022, sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa civilă nr. 1549 din 24.06.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâtul la plata sumei de 324.791,83 RON şi a penalităţilor de întârziere aferente în cuantum de 0,01% pe zi de întârziere conform art. 14.2 din contract, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.500 RON.

2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Ministerul Economiei (fost Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului), calea de atac fiind admisă prin decizia civilă nr. 737 din 12 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă, a fost schimbată sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În şedinţa publică de la termenul de judecată din 12 mai 2023, curtea de apel a luat act de transmiterea capacităţii procesuale ca urmare a divizării reclamantei A. S.R.L. către societatea C. S.R.L., sens în care, în temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. proc. civ., a dispus introducerea în cauză, în calitate de succesor cu titlu universal şi a acestei din urmă societăţi.

3. Împotriva deciziei pronunţate în apel au formulat recurs reclamantele C. S.R.L. şi A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea în totalitate a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 30 octombrie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului şi Turismului, prin care a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi alin. (11) coroborat cu art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, iar în subsidiar, excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă în data de 01 august 2023.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilind ordinea de soluţionare a excepţiilor, va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata serviciilor prestate în baza contractului de achiziţie publică nr. x, contract încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Înalta Curte constată că prima instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenţei, pronunţată de secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe, care a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, cu motivarea că plata serviciilor solicitate şi prestate în baza contractului de achiziţie publică încheiat între părţi nu priveşte nici procedura de atribuire şi nici nulitatea sau anularea contractului, ci constituie un aspect privind executarea contractului.

Prin urmare, instanţa supremă constată că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, o formă de contract administrativ, fiind incidente norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Aşadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 25 noiembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar potrivit art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează şi contractele de achiziţie publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

Înalta Curte subliniază că nu are posibilitatea de a considera ca fiind admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele C. S.R.L. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 737 din 12 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele C. S.R.L. şi A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 737 din 12 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a V-a Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 ianuarie 2024.