Nullity of recourse for lack of signature: strict formal requirement prevails over claim of technical impossibility or electronic identification under Civil Procedure Code art. 486

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 853R din 24 octombrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a constatat ca fiind perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1137A din 21 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2021.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, recurentul a menţionat că, întrucât decizia atacată nu i-a fost comunicată de către curtea de apel, s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a formula calea de atac a recursului în termenul de 5 zile de la pronunţare, motiv pentru care solicită repunerea în termenul de formulare a prezentei căi de atac.

A precizat şi că a luat cunoştinţă despre decizia recurată prin propriile mijloace, în data de 06.11.2023.

De asemenea, a menţionat şi că, pe portalul instanţelor judecătoreşti, este imposibil de aflat data exactă la care instanţa a afişat minuta, singura informaţie disponibilă fiind că, în data de 06.11.2023, a fost o modificare pe portal, ceea ce poate însemna fie punerea soluţiei la avizierul virtual, fie o altă modificare.

Precizează că este parte în mai multe procese cu SNSPA, care i-a lezat dreptul fundamental la educaţie, în toate reprezentându-se singur, precum şi că nu face faţă a răspunde tuturor solicitărilor şi înscrisurilor depuse de partea adversă la toate instanţele.

Este nerezonabil să se considere că nu ar avea dreptul la o formă de protecţie sporită din partea instanţei în a-şi pregăti apărarea, având în vedere că aceste litigii au formă contencioasă, iar SNSPA l-a discriminat în raport cu alţi studenţi/doctoranzi aflaţi în aceeaşi situaţie, motiv pentru care trebuie să beneficieze de protecţia sporită oferită de O.G. nr. 137/2000.

A arătat şi că, fiind un tip de proces derogatoriu de la dreptul comun, această situaţie implică anumite diligenţe suplimentare din partea instanţei pentru apărarea drepturilor sale.

În cadrul memoriului de recurs a fost formulată şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce priveşte sintagma "punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei", şi a prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cerere soluţionată separat, în cadrul dosarului asociat cu acest obiect.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de repunere în termen şi a recursului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În data de 16 noiembrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 853R din data de 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Prin rezoluţia de primire a dosarului aflată la fila x, instanţa de recurs a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părţii, astfel că recurentului i-a fost pusă în vedere obligaţia de a semna cererea sau de a expedia la dosar o copie semnată a acesteia, sub sancţiunea anulării acesteia.

Obligaţia de a semna memoriul de recurs a fost comunicată recurentului în data de 6 decembrie 2023, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, însă acesta nu a înţeles să se conformeze obligaţiei legale care i-a fost adusă la cunoştinţă de către instanţă.

Dimpotrivă, prin precizările depuse în 18 decembrie 2023, recurentul a menţionat, în mod expres, pe de o parte, că, în conformitate cu prevederile art. 196 alin. (2) C. proc. civ., lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii, iar, pe de altă parte, că indicarea datelor sale personale şi adresa unică de e-mail sunt suficiente pentru a-i confirma identitatea.

Contrar celor invocate de recurent, prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii care a exercitat calea de atac sau, după caz, a mandatarului acesteia, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic.

Aceleaşi exigenţe legale sunt pe deplin aplicabile şi în privinţa cererii de repunere în termen, cerere incidentală, conform art. 186 alin. (3) C. proc. civ., dedusă, spre soluţionare, de către recurent, prin memoriul de recurs, şi în legătură cu care dispoziţiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părţii.

În acord cu dispoziţiile legale menţionate, recurentul are posibilitatea fie de a semna olograf cererea dedusă judecăţii, fie de a utiliza o semnătură electronică sau o semnătură electronică extinsă, în condiţiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepţia de la regula semnăturii olografe.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispoziţiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiţionează valabilitatea şi eficienţa juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condiţiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 şi H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "în înţelesul prezentei legi (...) 2. înscris în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică, între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

De asemenea, potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată".

În ceea ce priveşte sancţiunea pentru lipsa semnăturii, olografe sau electronice, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevede că o astfel de lipsă se sancţionează cu nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu o semnătură electronică validă ataşată, în condiţiile legii speciale menţionate anterior, fie de a expedia prin poştă un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanţei ori în faţa instanţei de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speţă, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, recurentul rămânând în pasivitate în legătură cu obligaţia procesuală care i-a fost adusă la cunoştinţă şi care îi revenea potrivit legii.

Cât priveşte menţiunea din finalul memoriului de recurs, prin care partea arată că cererea sa "este valabilă fără semnătură olografă sau electronică, conform legii", aceasta nu este în măsură să înlăture obligaţia legală stabilită în sarcina recurentului, motiv pentru care nu poate fi primită.

Nici împrejurarea conform căreia, prin memoriul de recurs, recurentul a înţeles să invoce imposibilitatea de a semna actul de procedură (conform art. 228 C. proc. civ.), nu reprezintă un remediu veritabil, care să substituie obligaţia care îi revine potrivit legii, de a semna actul procedural dedus judecăţii.

În acest sens, se observă că revenea părţii obligaţia de a dovedi împrejurarea mai presus de voinţa sa, străină de orice culpă, care îl împiedică să semneze olograf sau electronic, după cum s-a arătat, cererea cu care a înţeles să învestească instanţa.

Or, simpla împrejurare evocată de parte, în sensul că nu dispune de "posibilităţile tehnice" aferente care să îi permită semnarea actului procedural nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Cât priveşte cea de-a doua teză a textului legal invocat - respectiv refuzul de a semna un act de procedură - se constată că recurentul tinde a deturna aceste dispoziţii legale (cu un obiect de reglementare distinct) de la scopul pentru care au fost edictate de legiuitor, pentru a eluda dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. şi a înlătura, astfel, sancţiunea expres prevăzută de alin. (3) al aceluiaşi articol.

Prin urmare, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale cererii, prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii actului procedural pentru lipsa semnăturii recurentului, în condiţiile art. 486 alin. (3) din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata ca fiind nule cererea de repunere în termen şi recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 853R din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule cererea de repunere în termen şi recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 853R din 24 octombrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.