Recourse annulled for failure to pay stamp duty despite substantive challenge to appeal peremption suspension

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă în data de 20.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de validare parţială nr. 5897/23.03.2020, prin care s-a validat în parte hotărârea nr. 4880/04.10.2017 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti şi nu s-au acordat despăgubiri băneşti.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum şi prevederile Legii nr. 9/1998.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 1679/29.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1553A/28.11.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia perimării şi a constatat ca fiind perimat apelul reclamantei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, prin care a menţionat că va depune motivele de recurs ulterior comunicării deciziei atacate.

În data de 27.12.2023, în termen legal, recurenta a depus şi motivele de recurs, prin care a solicitat, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel în vederea continuării judecării apelului împotriva sentinţei.

Printr-o primă critică, recurenta a menţionat că decizia atacată este nelegală, fiind dată cu eludarea dispoziţiilor art. 415, art. 416 şi art. 418 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ., întrucât cererea nu a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Recurenta a arătat că, prin promovarea cererii nr. x/2023 (24.07.2023), se menţine suspendarea prezentei cauze.

Instanţa de apel a reţinut greşit că, având în vedere că, în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1, care a generat suspendarea cauzei, în perioada 21.03.2023 şi până la momentul efectuării de verificări cu privire la subzistenţa motivului suspendării, au trecut mai mult de 6 luni, fără ca părţile să efectueze un act de procedură în vederea judecării procesului.

Curtea de Apel a reţinut greşit data de 21.03.2022 (în loc de data corectă de 21.03.2023).

Or, acest aspect este de natură să conducă la faptul că nu a observat că, în perioada 21.03.2023-29.09.2023, termenul de perimare a fost suspendat, perioadă în care, în data de 24.07.2023, s-a formulat o cerere cu acelaşi conţinut cu cea cu nr. x/2022.

Astfel, instanţa nu a observat susţinerile şi apărările recurentei de la dosar, ceea ce atrage incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată cu eludarea dispoziţiilor prevăzute de art. 418 C. proc. civ., privind suspendarea cursului perimării.

Dimpotrivă, reclamanta-apelantă a fost diligentă şi în termenul de 6 luni de la data încheierii de şedinţă pronunţată în cauza nr. x/2022 (deşi a depus toate actele necesare), astfel cum rezultă din încheierea de sedinţă din 28 februarie 2023, a formulat din nou cerere de chemare în judecată (nr. x/2023, la data de 24.07.2023), având ca obiect declararea judecătorească a morţii, care se află pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cauză ce va fi trimisă la dosarul nr. x/2022, de care depinde soluţionarea prezentei cauze.

Însă, în decizia atacată nu se regăseşte motivarea cu privire la susţinerile recurentei referitoare la cauza nr. x/2023, ceea ce este de natură să atragă casarea hotării recurate.

De asemenea, arată că deşi a solicitat repunerea cauzei pe rol şi reluarea judecăţii în baza existenţei cauzei nr. x/2023, instanţa nu s-a pronunţat pe aceste aspecte, fiind incidente normele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Precizează că încheierea din 21.03.2023 a îndeplinit condiţiile unui act de procedură în momentul redactării şi comunicării.

Ca atare, de la acea dată curge termenul de 6 luni, perioadă în care, la data de 24.07.2023, s-a formulat cererea nr. x/2023.

De altfel, art. 416 C. proc. civ. este destul de vag în privinţa "ultimului act de procedură", putând fi considerat in extensis chiar data de 24.07.2023, înlăuntrul termenului de 6 luni, de suspendare, în baza art. 418 C. proc. civ.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în sarcina statului român obligaţia de a lua măsuri care să garanteze protecţia efectivă a drepturilor enunţate de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor proprietarilor.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat că, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 27.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ce are ca obiect declararea judecătorească a morţii numitului B., iar, prin decizia recurată a constatat ca fiind perimat apelul reclamantei împotriva sentinţei.

Precizează că nu este de acord cu susţinerea recurentei în sensul că hotărârea din apel este greşită întrucât instanţa nu a observat că termenul de perimare a fost suspendat, întrucât, în data de 24.07.2023, a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, cu acelaşi obiect cu cel din dosarul nr. x/2022.

Perimarea reprezintă o sancţiune procedurală ce operează de drept şi se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, nu doar asupra unui act de procedură concret, şi este determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului.

Totodată, perimarea, constând în stingerea litigiului, este edictată în interesul unei bune administrări a justiţiei, urmărind soluţionarea cauzelor cu celeritate şi degrevarea rolului instanţelor de dosare inactive, astfel încât răspunde unui interes general, dar şi unui interes al părţilor, anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine.

Rămânerea cauzei în nelucrare presupune absenţa oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege (6 luni).

Termenul de perimare, fiind un termen procedural pe luni, se calculează potrivit regulilor de drept comun, respectiv potrivit art. 181 alin. (1) C. proc. civ., şi începe să curgă de la data ultimului act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă şi care nu a mai fost urmat, din motive imputabile părţii, de alte acte de procedură în scopul judecării pricinii.

În cauză, prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 27.09.2022, instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2022

Având în vedere că dosarul nr. x/2022 a fost soluţionat prin încheierea pronunţată la data de 28.02.2023, rămasă definitivă prin neapelare, motivul de suspendare a prezentei cauze nu mai subzistă.

În termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii date în dosarul nr. x/2022, reclamanta-apelanta trebuia să solicite repunerea pe rol a prezentei cauze şi, eventual, să solicite o nouă suspendare, având în vedere că, în data de 24.07.2023, a formulat o nouă cerere de chemare în judecată având ca obiect declararea judecătorească a morţii numitului B., cerere care face obiectul dosarului nr. x/2023 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Având în vedere că nu s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, instanţa de apel a constatat intervenită perimarea cauzei întrucât, de la data când s-a pronunţat încheierea din dosarul nr. x/2022, respectiv 28.02.2023, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni.

Deşi, pentru termenul de judecată din data de 28.11.2020, doamna A. a depus o cerere de repunere pe rol, aşa cum a constatat şi instanţa de apel, această cerere a fost depusă după ce perimarea a operat deja, întrucât termenul de perimare s-a împlinit în data de 28.08.2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul netimbrării căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în respectiva ordonanţă de urgenţă.

De asemenea, potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi text de lege statuează că neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de comunicare a motivelor de recurs s-a stabilit că recurenta datorează, pentru soluţionarea cererii de recurs, sub sancţiunea anulării acesteia, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Această obligaţie procesuală i-a fost comunicată recurentei atât în data de 06 februarie 2024, prin intermediul adresei emise în data de 1 februarie 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, cât şi în 11 martie 2024, respectiv în 12 martie 2024, prin intermediul citaţiei emise pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2024, conform proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar.

Cu toate acestea, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancţiunea anulării acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1553 A din 28 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1553 A din 28 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.