Appeal annulled as insufficiently stamped; insurer's reduced damages award stands.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.10.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata a 35.000 euro, respectiv 50.000 euro, reprezentând daune morale, precum şi plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi începând cu data soluţionării cauzei, până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

La data de 17.03.2020, reclamanţii au depus cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că înţeleg să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi pe C. S.A..

Având în vedere declinările reciproce de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 26/01.02.2021, pronunţată în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1496/07.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BAAR şi a respins cererea în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte cererea formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi cu intervenientul D. şi a obligat pârâta la plata sumei de 5.000 euro către reclamantul A. şi 7.000 euro către reclamantul B., echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plăţii efective, cu titlu de daune morale, precum şi la plata către reclamanţi a penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la data plăţii şi a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi B., solicitând modificarea în tot a soluţiei primei instanţe, admiterea în integralitate a acţiunii aşa cum a fost formulată, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 330A din 6 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat la 18 aprilie 2023 recurs reclamantul B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din data de 27 septembrie 2023 s-a admis cererea de reexaminare formulată de recurent şi s-a stabilit în sarcina acestuia obligaţia de achitare a unei taxe de timbru în cuantum de 200 de RON. Întrucât recurentul a achitat o taxă de timbru în cuantum de 100 de RON, a fost citat cu menţiunea de a depune la dosar o diferenţă de taxă în cuantum de 100 de RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs ca netimbrată.

În şedinţa publică din 18 ianuarie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia insuficientei timbrări a recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Deliberând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepţiei insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite şi va anula recursul ca insuficient timbrat, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, iar, conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În prezenta cauză, se constată că recurentul-reclamant a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, deşi i s-a pus în vedere obligaţia de a timbra cererea de recurs cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON. Se reţine că recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, aceasta fiind stabilită în mod definitiv la suma de 200 de RON, însă nu a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii sau eşalonării. În acest context, achitarea sumei de 100 RON reprezintă o plată parţială, care nu corespunde obligaţiei legale de a timbra cererea de recurs, astfel cum a fost stabilită de către instanţă şi comunicată recurentului-reclamant. Neîndeplinirea obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, aferentă căii de atac, este imputabilă exclusiv recurentului-reclamant, care a înţeles să achite doar parţial taxa datorată potrivit legii, determinând aplicarea, de către instanţa de recurs, a sancţiunii nulităţii, prevăzută expres la art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Se mai reţine că art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 21 din Constituţia României garantează dreptul de acces la justiţie, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiţie şi a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanţelor cazului, solvabilitatea solicitantului şi faza procedurii sunt factori de care trebuie ţinut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiţie sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiţie a fost restrâns până în punctul în care s-a atins esenţa lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru stabilită are un cuantum redus (200 RON), recurentul-reclamant uzând de posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar calea de atac a recursului este una extraordinară. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reţine că, prin anularea ca insuficient timbrat a recursului declarat de către reclamant, s-ar aduce atingere dreptului său fundamental de acces la justiţie.

Faţă de aceste considerente, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu la termenul din 18 ianuarie 2024, şi va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 330A din 6 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 330A din 6 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.