Conflict of competence: consolidation of jurisdiction via statutory proration when territorial incompetence exception is not raised at the first hearing

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună instituirea tutelei speciale cu privire la intimata B., precum şi să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.02.2021, încheiat între B. şi pârâţii C. şi D., cu consecinţa anulării efectelor sale şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192, art. 936 şi urm., art. 164 şi urm. şi art. 204 din C. proc. civ., Legea nr. 140/1992, art. 1179 şi art. 1204-1205 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 06 iunie 2023, Judecătoria Curtea de Argeş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că, dacă legea nu dispune altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Dând valenţă susţinerilor reclamantului din cererea precizatoare depusă în şedinţa publică din data de 06 iunie 2023, a constatat că locuinţa în fapt a intimatei B. se află pe str. x, Chiajna, jud. Ilfov, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

Primind dosarul, Judecătoria Buftea, în şedinţa publică din 08.11.2023, a dispus disjungerea petitului 2 de cerere, reţinându-şi competenţa cu privire la primul petit, având ca obiect instituire tutelă.

În dosarul nou format, nr. x/2023, având ca obiect anulare act, Judecătoria Buftea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1985 din 22 februarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă, a dispus din oficiu suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că sunt incidente speţei dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., ce reprezintă norme de competenţă privată, şi a constatat că, în condiţiile în care excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinare, sau cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, excepţia nu putea fi invocată de instanţă din oficiu.

Astfel, în raport cu domiciliul pârâţilor care se află în comuna Brăduleţ, jud. Argeş, şi faţă de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, reclamantul A., a învestit instanţa cu două cereri principale, prima având ca obiect instituirea tutelei speciale cu privire la intimata B., iar cea de-a doua având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.02.2021, încheiat între B. şi pârâţii C. şi D., cu consecinţa anulării efectelor sale şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Judecătoria Curtea de Argeş, învestită cu soluţionarea cererii iniţial înregistrate sub nr. x/2022, a declinat competenţa de soluţionare a ambelor petite în favoarea Judecătoriei Buftea care, primind dosarul, în şedinţa publică din 08 noiembrie 2023, a disjuns cel de-al doilea petit al acţiunii, pentru judecarea căruia a acordat un nou termen de judecată la data de 07 februarie 2024, reţinându-şi competenţa în soluţionare a primului petit al acţiunii, având ca obiect instituire tutelă.

În şedinţa publică din data de 07 februarie 2024, în dosarul nou format, înregistrat sub nr. x/2023, Judecătoriei Buftea a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale, amânând pronunţarea pentru data de 22 februarie 2024, când a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect anulare act în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

Astfel, Înalta Curte a fost sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă în sensul stabilirii instanţei competente în soluţionarea petitului având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 18 februarie 2021, încheiat de către intimata E. cu pârâţii C. şi D., având ca obiect imobilul situat în comuna Brăduleţ.

Se constată că, sub aspectul determinării competenţei teritoriale în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 117 din C. proc. civ., care sunt norme de competenţă de ordine publică.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe. O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În speţă, se constată că primul termen de judecată acordat de Judecătoria Buftea în cauză a fost cel din 08 noiembrie 2023, termen la care, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii de şedinţă, procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cu toate acestea, instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, ci a dispus măsuri procedurale – a disjuns cel de-al doilea petit al acţiunii, pentru judecarea căruia a acordat un nou termen de judecată la data de 07 februarie 2024, abia la acel moment invocând excepţia de necompetenţă teritorială.

Referitor la regimul juridic al invocării excepţiei de necompetenţă, se observă că legiuitorul a stabilit o limită temporală pentru invocarea excepţiei de necompetenţă, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, adică termenul la care părţile, legal citate, pot pune concluzii – limită care în cauză a fost depăşită, astfel cum rezultă din succesiunea actelor şi lucrărilor dosarului şi a termenelor acordate în cauză.

Dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Astfel cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţate în recurs în interesul legii, "chiar şi în situaţia în care nu există o încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa (cum este cazul în prezentul dosar), de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă reprezintă stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat..."

Din interpretarea prevederilor art. 130 - 131 C. proc. civ. rezultă, aşadar, că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis.

Faţă de considerentele prezentate, având în vedere că Judecătoria Buftea a invocat excepţia de necompetenţă în soluţionarea cererii cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 aprilie 2024.