Recognition of ethnic persecution refugee status under Law No. 189/2000 and evidentiary sufficiency of period of refuge
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension authority's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's judgment that ordered the recognition of the claimant's rights. The dispute concerned a claim to annul a pension decision, where the claimant argued for entitlements under the law governing the recognition of persons subjected to ethnic persecution between September 1940 and March 1945, while the authority contended that the specific period of refuge and the existence of ethnic persecution were not sufficiently proven. The Supreme Court affirmed the lower court's correct interpretation of the evidence, applying Article 1 of Law No. 189/2000, and held that the claimant's family qualified as refugees, a status that automatically extended to their minor children.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Recognition of ethnic persecution refugee status under Law No. 189/2000 and evidentiary sufficiency of period of refuge: În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.P. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea deciziei emisă de pârâtă și obligarea acesteia la recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat că a fost strămutat din localitatea de domiciliu, încadrându-se în dispozițiile legale privind acordarea drepturilor ce decurg din aceasta.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2062 din 13 octombrie 2004, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că familia reclamantului a fost strămutată din motive etnice, din localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât din actele prezentate de intimatul-reclamant nu rezultă cu certitudine perioada refugiului (începutul și sfârșitul acestuia) și, de asemenea, nu s-a făcut dovada persecuției etnice suferite.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sesizată cu soluționarea recursului formulat, a analizat motivele de recurs, în raport cu materialul probator existent la dosar, sentința pronunțată și dispozițiile legale incidente în cauză și a constatat nefondat, recursul formulat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
În mod corect, instanța de fond a interpretat probele administrate și a aplicat dispozițiile legale, întrucât familia reclamantului a avut calitatea de refugiată și, prin urmare, și copiii lor minori au dobândit statutul părinților lor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2062 din 13 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.