Territorial jurisdiction for residential lease rent: classification as civil rather than consumer dispute and prohibition of ex officio declination for private-order incompetence

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti în data de 12 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Administraţia Fondului Imobiliar a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor A. şi B. la plata sumei de 102,61 RON, reprezentând chirie restantă, şi la plata sumei de 102,61 RON, cu titlu de majorări de întârziere. Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererii, a arătat că spaţiul cu destinaţia de locuinţă din Bucureşti str. x, a fost proprietate de stat, fiind cumpărat de pârâţi la data de 18.01.1999.

S-a arătat că între părţi a fost încheiat, la data de 02.08.2000, contractul de închiriere nr. x, având ca obiect folosinţa curţii în suprafaţă de 11,10 mp. Menţionează reclamanta că debitul solicitat a fost calculat până în luna ianuarie 2019, având în vedere că pârâţii au înstrăinat terenul.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1516, art. 1270, art. 1350, art. 1535 şi următoarele C. civ., art. 26 din Legea nr. 112/1995, O.U.G 40/1999, art. 2 din H.G. nr. 310/2007 şi O.G. nr. 13/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 9190/2023 din 11 septembrie 2023, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut calitatea reclamantei de profesionist, în sensul prevăzut de art. 3 alin. (3) C. civ., şi a pârâţilor de consumatori, precum şi că obiectul cererii are legătură cu raportul juridic născut dintr-un contract civil, sens în care a apreciat că devin aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului.

Constatând că domiciliul pârâţilor se află în comuna Corbeni, jud. Argeş, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeş, în a cărei circumscripţie se află domiciliul pârâţilor.

Învestită prin declinare, Curtea de Argeş, prin sentinţa civilă nr. 150/2024 din 25 ianuarie 2024, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competenţă teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 4 stipulându-se că, în afară de instanţa prevăzută la art. 107 C. proc. civ., mai este competentă instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului.

Cum reclamanta a învestit Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, ca instanţă în circumscripţia căreia se află imobilul închiriat, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia, opţiunea acesteia nu mai putea fi contestată nici de către pârât, nici de către instanţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Curtea de Argeş şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă stabilind competenţa în raport cu domiciliul consumatorului, apreciind că litigiul are ca obiect o cerere îndreptată împotriva unui consumator, în timp ce a doua instanţă a reţinut că litigiul are natură civilă, şi că pârâţii nu au calitate de consumatori, astfel că este competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în raport cu locul situării imobilului ce face obiectul contractului de locaţiune supus analizei instanţei.

Se constată, aşadar, că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de atragere a răspunderii civile contractuale a pârâţilor A. şi B., solicitând obligarea acestora din urmă la plata chiriei restante şi a majorărilor de întârziere acumulate, pentru fiecare zi de întârziere.

Văzând că litigiul are ca izvor executarea contractului de închiriere nr. x/02.08.2020, privind suprafeţe locative (curte imobil), observând şi temeiul de drept invocat în formularea acţiunii - art. 1270 şi 1350 C. civ., se constată că prezentul litigiu are natură civilă, nefiind un litigiu între un comerciant şi consumator (care presupune existenţa unui contract generator al unui raport juridic de putere, în care poziţiile părţilor nu sunt egale).

Astfel, regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei încălcate.

Astfel, potrivit art. 130 C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. (3) Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Pentru toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Necompetenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, instanţa învestită neputând-o invoca din oficiu.

Din interpretarea textului de lege sus-menţionat rezultă că, atât timp cât Pârâţii A. şi B. nu au formulat întâmpinare în cauză, prin care să fi invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, soluţionarea cauzei este în competenţa instanţei pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

Aşadar, cum în cauză o astfel de competenţă nu a fost invocată în condiţiile arătate, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nu putea să invoce, din oficiu, excepţia de necompetenţă, întrucât nu avea posibilitatea legală în acest sens, situaţie faţă de care aceasta rămâne instanţa legal investită cu soluţionarea cauzei.

În raport cu considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 aprilie 2024.